Durere de la șold până în picior? Ce este sciatica și cum se calmează?

Nervii și terminațiile nervoase, precum și scheletul au de suferit din cauza mișcărilor incorecte, a posturii defectuoase și a înaintării în vârstă. Durerea de la șold până la picior este un simptom greu de ignorat, indiferent de momentul și vârsta la care apare, și poate semnaliza sciatica sau alte afecțiuni asociate acestui tip de simptomatologie. Medicul specialist este singurul care poate spune cu exactitate dacă este vorba despre sciatică sau despre o altă problemă a scheletului și a terminațiilor nervoase. Tot el este cel care poate stabili planul de tratament adecvat pentru calmarea durerii.

Durerile de șold și de picioare sunt, în general, tipice persoanelor în vârstă. Doar că o durere care se „lasă” pe picioare nu ține neapărat de problemele specifice vârstei.

Nervul sciatic, vinovatul pentru durerea care ajunge până la picioare, este foarte sensibil și nu reacționează bine la compresie, la mișcări bruște sau la schimbări de postură (care sunt, de multe ori, incorecte). Stabilirea clară a tipului de durere și asocierea acesteia cu nervul sciatic reprezintă un punct de pornire esențial pentru diagnosticarea și tratamentul sciaticii.

Sciatica. Cauze probabile și simptome specifice

Sciatica nu este o boală în sine, ci mai degrabă un simptom generat de comprimarea sau iritarea nervului sciatic. Se caracterizează printr-o durere care pornește din zona lombară și se extinde prin șold și fesă, coborând pe fiecare picior.

Nervul sciatic este cel mai lung și mai gros nerv din corpul uman; începe din regiunea lombară (spatele inferior), trece prin fese și coboară pe fiecare picior până la degete – de unde provine și durerea specifică sciaticii. Pe lângă durerea ascuțită, agravată la întinderea picioarelor, pacienții descriu și senzații de furnicături, amorțeală și slăbiciune, durerea fiind de regulă unilaterală.

În cazuri severe, pacienții pot prezenta afectarea controlului vezical sau intestinal și leziuni neurologice persistente dacă presiunea continuă.

Pentru că are atât funcție motorie, cât și senzitivă — contribuind la mișcări precum flexia genunchiului, la controlul mușchilor gambei și ai piciorului (prin nervul tibial și cel fibular) și la sensibilitatea gambei și a piciorului —, problemele nervului sciatic vor afecta deplasarea și mișcarea naturală.

În terminologia medicală, sciaticii îi este asociat un vocabular din care fac parte radiculopatia lombară (afectarea unei rădăcini nervoase a nervului sciatic), dar și neuropatia sciatică (afectarea nervului sciatic pe traseul său).

Cauzele sciaticii sunt reprezentate de compresia mecanică (cauzată de un disc herniat, stenoză sau alunecare vertebrală) ori de inflamația din jurul rădăcinii nervoase; de asemenea, modificările chimice de la nivelul discului și al țesuturilor pot irita rădăcina nervoasă.

În cazul unui disc herniat, debutul simptomelor are loc după ridicare de greutăți, rotire, efort sau stat prelungit pe scaun, durerea fiind accentuată de tuse, strănut sau de perioadele lungi petrecute în aceeași poziție.

Stenoza de canal sau foraminală va genera adesea dureri de picior și simptome cronice, iar spondilolistezisul (alunecarea unei vertebre) îngustează spațiile și comprimă rădăcinile nervoase.

Modificările degenerative sau osteofitele irită și comprimă rădăcinile nervoase, în timp ce sindromul piriform poate contribui la mimarea unei sciatici de origine spinală.

Uneori, cauzele pot fi atipice pentru sciatică, cum ar fi tuberculoza spinală, tumorile, abcesele, hematomul epidural sau alte efecte de masă (de spațiu)-necesita evaluări rapide dacă există un deficit neurologic ori suspiciunea unei infecții sau sângerări.

Factorii de risc pentru sciatică includ: vârsta, obezitatea, profesiile care implică ridicări, torsiuni sau condus prelungit, sedentarismul și diabetul. În sarcină, sciatica apare mai des decât ne-am închipui, din cauza unor modificări hormonale (laxitate ligamentară) și pe fondul unei compresii mecanice permanente și progresive.

Prezentarea la medic sau la camera de gardă devine obligatorie dacă apar următoarele simptome:

• tulburări de control urinar sau fecal, retenție urinară;
• amorțeală la nivelul organelor genitale sau al anusului;
• slăbiciune sau amorțeală severă, progresivă, bilaterală;
• dureri apărute după traumatisme.

Medicul neurolog, medicul ortoped, neurochirurgul sau uneori medicul reumatolog se va ocupa de pacientul cu sciatică odată ce acesta ajunge în spital sau într-o clinică.

Diagnosticarea sciaticii și cum o tratăm

Medicul de familie sau medicul specializat în medicină internă este primul care va evalua sciatica și va trimite pacientul la medicul specialist, în funcție de simptomatologie. Recomandarea de evaluare la un alt specialist intervine dacă există un deficit neurologic, durere severă persistentă, suspiciunea unui alt diagnostic sau dacă este nevoie de proceduri speciale, injecții ori intervenții chirurgicale. 

Pentru exerciții și recuperare funcțională, pacientul este îndrumat către fizioterapie sau kinetoterapie.

În cadrul evaluărilor se vor urmări traseul durerii, debutul simptomelor și factorii agravanți prezenți. La apariția sciaticii sunt necesare examenul fizic și cel neurologic, testarea forței musculare, a sensibilității pe dermatoame și a reflexelor, precum și efectuarea de teste provocatoare.

Dacă se constată probleme serioase și simptome cronice, pacientul primește trimitere pentru RMN lombar, radiografie, CT sau electrodiagnostic (EMG/ENG).

Tratamentele specifice pentru sciatică vor fi luate în considerare dacă simptomele se agravează. Multe cazuri de sciatică se ameliorează în 4-6 săptămâni, dar dacă este implicată o hernie de disc, poate dura câteva luni până la o ameliorare semnificativă a simptomatologiei.

Se recomandă evitarea poziției șezânde sau a culcatului pe perioade foarte lungi; mișcarea zilnică ajută enorm, la fel și exercițiile fizice supravegheate și ghidate de un specialist sau aplicarea locală de comprese calde și reci.

Primele efecte ale mișcării și ale exercițiilor fizice apar în interval de la câteva zile până la 1-2 săptămâni, dacă pacientul respectă indicațiile primite. Vor fi utile programele de exerciții (biomecanice, aerobice) adaptate simptomelor și istoricului medical al pacientului, terapia manuală (manipulare, mobilizare, masaj), terapiile cognitiv-comportamentale și programele combinate.

Presiunea lombară se reduce dacă pacientul se întinde pe spate, pe o suprafață fermă, cu o pernă mare sub genunchi. Dacă se doarme pe o parte, se recomandă plasarea unei perne între genunchi.

În caz de dureri mari, devin esențiale exercițiile de deblocare. Pacienții vor sta întinși pe spate și vor trage ușor un singur genunchi spre piept până când apare o senzație de întindere în fesă și în zona lombară, menținând poziția timp de 20 de secunde.

O altă mișcare recomandată: pacientul stă întins pe spate, cu ambele picioare îndoite, așază glezna piciorului dureros peste genunchiul celuilalt picior și trage ușor coapsa piciorului de sprijin spre piept.

Nu se recomandă purtarea de centuri, corsete sau orteze plantare și nu se va apela la tracțiuni, acupunctură sau electroterapie.

Medicamentele pentru dureri și inflamații se vor administra pe perioade scurte și doar cu acordul medicului curant. Corticosteroizii orali nu sunt recomandați în sciatică. Injecțiile epidurale cu anestezic local sunt de ajutor în cazul unei sciatici acute severe, având efecte pe termen scurt.

Relaxantele musculare se vor administra cu precauție.

Intervențiile chirurgicale sunt luate în calcul atunci când niciun tratament conservator nu a fonctionat sau când investigațiile imagistice indică o cauză mai gravă (de exemplu, o hernie voluminoasă). Recuperarea după operație depinde de deficitul inițial, de durata și gravitatea simptomelor, precum și de tipul procedurilor chirurgicale utilizate.

Prevenția sciaticii este simplă: postura trebuie corectată și stabilizată, ridicarea obiectelor se face din genunchi (menținând greutatea aproape de corp), evitându-se ridicările și răsucirile simultane. De asemenea, pacientul va încerca să slăbească și să își trateze diabetul, dacă a fost deja diagnosticat.

În cazul muncii sedentare, sunt indicate micropauzele cu ridicare în picioare, întinderi, exerciții ușoare și alternarea pozițiilor, pentru a scădea încărcarea asupra structurilor lombare.

În cadrul rețelei MedLife, pacientul cu sciatică are la dispoziție medici supraspecializați, cu o bogată experiență, pregătiți să diagnosticheze și să trateze prompt cazurile prezentate. Centrul de Fiziokinetoterapie și Recuperare Medicală MedLife este ideal pentru afecțiuni ortopedice, neurologice, posttraumatice sau postoperatorii, inclusiv pentru sciatică.

Serviciile medicale de neurochirurgie și ortopedie din cadrul MedLife sunt oferite pe baza unor protocoale stricte, cu evaluări medicale rapide și eficiente, precum și recomandări de investigații avansate pentru stabilirea cauzelor exacte ale sciaticii. La nevoie, în cadrul MedLife se pot efectua CT, RMN sau electromiogramă pentru un diagnostic diferențial și o analiză detaliată a patologiilor prezentate.

Programările pentru investigații și consultații se pot face telefonic, online sau prin aplicația dedicată; timpii de așteptare sunt reduși, iar fiecare programare este respectată. Accesul la aparatură medicală cu tehnologie de ultimă oră și la echipe multidisciplinare capabile să gestioneze mai eficient fiecare caz sunt doar două dintre beneficiile de care pacienții se bucură la MedLife, în clinici și hyperclinici.