Prima vizită la dentist ar trebui să aibă loc când apare primul dinte sau cel târziu în jurul vârstei de un an. După aceea, nu există un interval valabil pentru toți copiii: medicul stabilește ritmul în funcție de riscul de carie, de obicei între 3 și 12 luni. Mulți copii sănătoși merg la 6 luni, iar cei cu carii sau alte probleme merg mai des.
Prima vizită: de ce atât de devreme
La un an, un copil are doar câțiva dinți, așa că mulți părinți se întreabă ce ar avea dentistul de văzut. Tocmai asta e ideea: vizita e pentru prevenire, nu pentru tratament. Medicul verifică dinții, gingiile și limba și caută pete albe lângă gingie, care pot fi primul semn de carie de biberon. Te întreabă cum adoarme copilul, dacă bea lapte sau suc noaptea, ce pastă folosiți și cine face periajul.
Cea mai mare parte a vizitei e o discuție cu tine. Copilul stă de obicei în brațele tale, iar medicul se uită rapid în gură. Nu se fac injecții și nimic dureros. Pentru copil, contează că prima amintire legată de cabinet e una banală. Detalii despre pregătire găsești în articolul despre prima vizită a copilului la dentist.
Cum se stabilește intervalul dintre controale
Regula „la fiecare șase luni” e larg răspândită și e un punct de plecare bun pentru mulți copii. Ghidurile mai noi, cum sunt cele urmate de NHS, recomandă însă un interval personalizat: pentru copii și adolescenți, între 3 luni și cel mult un an, în funcție de riscul de a face carii sau alte probleme.
Riscul e mai mare dacă copilul a avut deja carii, dacă are pete albe pe dinți, dacă ronțăie des dulciuri sau bea sucuri între mese, dacă periajul e neregulat sau dacă frații ori părinții au multe carii. Contează și unele boli sau tratamente de lungă durată: de exemplu, siropurile cu zahăr luate des, inhalatoarele pentru astm sau afecțiunile care fac periajul greu. În aceste situații, controalele la 3–4 luni permit oprirea cariilor în stadiu incipient, cu fluor și schimbări de obiceiuri, înainte să fie nevoie de plombe.
Un copil fără carii, cu periaj bun și puține dulciuri între mese, poate merge mai rar. Întreabă-l direct pe medic la finalul controlului: „Când ne revedem și de ce?”. Un răspuns clar îți arată că intervalul nu a fost ales la întâmplare.
Ce se face la un control de rutină
La un copil mic, controlul durează câteva minute. Medicul numără dinții, caută carii, verifică gingiile și felul în care se închid dinții. Folosește o oglindă mică și, uneori, un jet de aer ca să vadă mai bine suprafețele. Radiografiile nu se fac la fiecare control, ci doar când medicul are un motiv, de exemplu suspiciunea unei carii între dinți sau un dinte care nu erupe.
În funcție de vârstă și de risc, se pot adăuga:
- aplicarea de lac cu fluor pe dinți, care durează câteva minute;
- curățarea plăcii sau a depunerilor, dacă există, și arătarea locurilor pe care periajul le ratează;
- sigilarea molarilor permanenți, imediat după ce ies;
- recomandări despre suzetă, suptul degetului, respirația pe gură sau scrâșnitul dinților.
Mai multe despre fluorizarea la copii găsești în articolul dedicat. Potrivit CDC, sigilările aplicate la scurt timp după erupția molarilor permanenți previn până la 80% din cariile de pe acești dinți în primii doi ani și continuă să protejeze și după aceea. Pentru un părinte, asta înseamnă că momentul în care ies măselele de 6 și de 12 ani e un bun reper pentru o programare.
Vârstele la care controalele contează mai mult
Între 1 și 3 ani, dinții de lapte ies unul după altul, iar cariile de biberon pot avansa repede. Între 6 și 12 ani, în dentiția mixtă, cad dinții de lapte, ies cei permanenți și se vede dacă există lipsă de spațiu sau probleme de mușcătură. Mulți ortodonți recomandă o primă evaluare în jurul vârstei de 7 ani, chiar dacă tratamentul, dacă e nevoie, începe mai târziu. În adolescență, apar alte riscuri: gustările dese, băuturile energizante, aparatul dentar și sporturile de contact.
Și părinții au propriile repere. Poți găsi un ghid pentru toată familia în articolul cât de des mergi la dentist, pe vârste și situații.
Când nu aștepți controlul programat
Unele situații nu așteaptă data din calendar. Sună la dentist în aceeași zi dacă micuțul tău s-a lovit la dinți și un dinte s-a spart, s-a mișcat sau a căzut; pentru un dinte permanent căzut, fiecare minut contează, iar pașii sunt descriși în articolul despre accidentul dentar la copil. Fă repede o programare și dacă îl doare un dinte noaptea sau la dulce, dacă are un „coș” pe gingie sau dacă un dinte s-a închis la culoare.
Mergi la urgențe sau sună la 112 dacă fața se umflă și umflătura se întinde spre ochi sau gât, dacă are febră și e moleșit, dacă îi e greu să înghită sau să respire ori dacă, după o lovitură la cap, a leșinat sau vomită. O infecție de la un dinte, cum este un abces dentar, se poate extinde repede la copii.
Controalele regulate și frica de dentist
Un copil care vine la cabinet doar când îl doare ajunge să lege dentistul de durere. Unul care a fost de mai multe ori „doar la numărat dinții” intră mult mai liniștit. De aceea, controalele scurte, fără tratament, au valoare și pentru emoțiile copilului, nu doar pentru dinți.
Acasă, vorbește simplu despre vizită, fără promisiuni de tipul „n-o să doară deloc” și fără ca dentistul să fie folosit ca amenințare. Dacă micuțul are deja teamă, vezi sfaturile practice din ghidul despre frica de dentist la copii.
În România, anumite servicii stomatologice pentru copii pot fi decontate de CAS la medicii aflați în contract cu casa de asigurări. Lista și condițiile se schimbă, așa că verifică varianta în vigoare la medic sau la casa de asigurări.
Întrebări frecvente
Trebuie neapărat să merg la 6 luni?
Nu neapărat. Șase luni este un interval frecvent, dar medicul îl poate scurta la 3–4 luni pentru un copil cu risc mare de carie sau îl poate lungi până la un an pentru un copil fără probleme. Important e ca intervalul să fie stabilit după un control, nu după obișnuință.
Copilul meu nu are carii. Mai are rost controlul?
Da. Controlul prinde petele albe înainte să devină carii, urmărește cum ies dinții permanenți și e momentul potrivit pentru sigilare sau fluor, dacă sunt necesare. În plus, copilul se obișnuiește cu cabinetul fără să aibă o problemă.
Se fac radiografii la fiecare control?
Nu. Radiografiile se fac doar când medicul are un motiv clar, de exemplu o suspiciune de carie între dinți, un accident sau un dinte care nu apare la timp. Doza de radiații la o radiografie dentară este mică, iar medicul o recomandă doar dacă rezultatul îi schimbă decizia.
La ce dentist merg: pediatru sau generalist?
Mulți medici generaliști tratează și copii. Un medic specializat în stomatologie pediatrică e util pentru copiii foarte mici, cei cu multe carii, cei cu frică mare sau cei cu nevoi speciale. Contează mai mult ca medicul să aibă răbdare cu copiii și să-ți explice ce face.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
