Da, fluorul din pasta de dinți este sigur pentru copii, cu o condiție: să folosești cantitatea potrivită vârstei. Sub 3 ani pui doar o urmă de pastă, de la 3 ani cât un bob de mazăre. Principalul risc, dacă micuțul înghite prea multă pastă zi de zi în anii în care se formează dinții, este fluoroza dentară, care în forma obișnuită înseamnă câteva pete albe, fine, pe smalț.
Ce face fluorul pentru dinții copilului
Fluorul este un mineral care există natural în apă, în ceai, în pește și în sol. Pe dinți acționează în două feluri. Pe de o parte, ajută smalțul să recupereze mineralele pierdute după fiecare masă, când bacteriile din placă transformă zahărul în acizi. Pe de altă parte, smalțul refăcut în prezența fluorului devine mai rezistent la următorul atac acid.
Asta contează mai ales în primii ani. Smalțul dinților de lapte este mai subțire decât al celor permanenți, iar o carie dentară avansează repede pe un dinte mic. Petele albe, mate, de lângă gingie sunt adesea primul semn de demineralizare; în stadiul acesta, cu periaj corect și fluor, leziunea se poate opri. Dacă te întrebi dacă merită să tratezi un dinte care oricum va cădea, citește despre dintele de lapte care trebuie tratat.
De unde vine teama de fluor
Pe internet circulă texte alarmiste despre fluor, iar îngrijorarea unui părinte e de înțeles. Răspunsul scurt: diferența dintre protecție și risc o face doza. Organizațiile de sănătate publică (NHS, CDC, Oral Health Foundation) recomandă pasta cu fluor pentru copii de la primul dinte, pentru că reduce cariile, iar cantitățile mici folosite la periaj nu au efecte nocive dovedite.
Problemele apar când un copil mic înghite constant mult fluor, din mai multe surse, în anii în care coroanele dinților permanenți se formează în os. Asta înseamnă aproximativ primii 8 ani de viață. După ce dintele a erupt, el nu mai poate face fluoroză.
Cât pui pe periuță, în funcție de vârstă
Concentrația de fluor e scrisă pe tub, în ppm (părți per milion). Ghidurile NHS arată cam așa:
- De la primul dinte până la 3 ani: pastă cu cel puțin 1000 ppm fluor, doar o urmă fină pe periuță, cam cât un bob de orez. Periajul îl faci tu.
- Între 3 și 6 ani: pastă cu 1000–1500 ppm, cantitate cât un bob de mazăre. Periajul îl faci tu sau îl supraveghezi îndeaproape.
- De la 7 ani: pastă cu 1350–1500 ppm, tot cât un bob de mazăre. Copilul se poate peria singur, dar merită să te uiți din când în când.
Cantitatea nu crește odată cu vârsta. Un copil de 9 ani nu are nevoie de o dâră de pastă pe toată lungimea periuței; bobul de mazăre este suficient și la adulți.
Seara, periajul se face ultimul, după ce copilul a terminat de mâncat și de băut. După periaj, copilul scuipă pasta, dar nu clătește gura cu apă. Pare un detaliu, dar clătitul spală fluorul rămas pe dinți. La început, un copil de 2–3 ani nu știe să scuipe; e normal, iar tocmai de aceea cantitatea e atât de mică. Poți exersa cu el scuipatul apei în chiuvetă, ca joc. Pentru pași concreți pe fiecare vârstă, vezi ghidul despre periajul la copii.
Ce este fluoroza și cum arată
Fluoroza dentară apare când copilul primește prea mult fluor în timp ce dinții permanenți se formează. În forma ușoară, cea mai frecventă, apar linii sau pete albe, opace, uneori greu de observat, mai ales pe dinții din față. Dintele este sănătos și funcționează normal. Formele cu pete maronii și smalț neregulat sunt rare și țin de obicei de apă cu conținut natural foarte mare de fluor, nu de pasta de dinți.
Ca să previi fluoroza, nu trebuie să renunți la fluor. Ajung câteva obiceiuri simple:
- respecți cantitatea de pastă de mai sus;
- stai lângă copil la periaj până învață să scuipe și să nu mănânce pasta;
- ții tubul departe de mâna lui, mai ales dacă pasta are gust de fructe;
- nu dai suplimente cu fluor (picături, tablete) decât dacă le-a recomandat medicul după o evaluare a riscului.
Dacă totuși observi pete albe pe dinții permanenți, arată-le dentistului. Petele albe pot fi fluoroză, dar pot fi și demineralizări sau defecte de smalț cu alte cauze, iar tratamentul diferă. Pentru formele vizibile care îl deranjează pe copil când crește, există microabraziunea, restaurări cu compozit sau, la adult, fațete dentare.
Lacul cu fluor și alte forme de fluorizare
Pe lângă pasta de acasă, dentistul poate aplica fluor în cabinet. Cel mai folosit la copii este lacul cu fluor: un strat subțire, pensulat pe dinți, care se întărește în contact cu saliva. Durează câteva minute, nu doare și nu necesită anestezie. Copilul poate simți un gust ciudat și o ușoară asperitate pe dinți câteva ore. De obicei i se spune să nu mănânce alimente tari și să nu se spele pe dinți până seara sau până a doua zi, după indicația medicului.
În Marea Britanie, recomandarea este ca lacul cu fluor să fie oferit de cel puțin două ori pe an de la vârsta de 3 ani, iar copiilor cu risc mare de carie chiar mai des. Medicul stabilește ritmul în funcție de câte carii a avut copilul, de alimentație și de igiena de acasă. Adesea combină lacul cu sigilarea dinților, care protejează șanțurile adânci ale molarilor.
Apa de gură cu fluor nu se recomandă copiilor mici, pentru că o pot înghiți. La copiii mai mari, cu risc crescut, dentistul o poate recomanda, de obicei folosită la altă oră decât periajul, ca să nu spele fluorul din pastă. Paste cu concentrație mare de fluor, de uz special, se folosesc doar la recomandarea medicului.
Ce întreabă dentistul și ce poți discuta cu el
La control, medicul se uită la dinți, dar te va întreba și despre obiceiurile copilului: câte gustări dulci are pe zi, dacă adoarme cu biberonul sau cu cana cu lapte, ce pastă folosiți și cine face periajul. Pe baza acestor răspunsuri stabilește riscul de carie și dacă are sens fluor suplimentar în cabinet. Dacă cel mic are deja pete albe sau carii, recomandările vor fi mai stricte.
Prima vizită la dentist se face când apar primii dinți sau cel târziu în jurul vârstei de un an. Detalii găsești în articolul despre prima vizită a copilului la dentist. Nu te sfii să pui orice întrebare legată de fluor; un medic bun îți explică de ce recomandă sau nu un anumit produs.
Întrebări frecvente
Ce fac dacă copilul a înghițit pasta de dinți?
Cantitatea pe care o înghite un copil la un periaj obișnuit nu este periculoasă. Dacă a mâncat mult dintr-un tub, mai ales un copil mic, sună la medicul de familie sau la pediatru pentru sfat. Dacă apar vărsături repetate, somnolență sau copilul nu se simte bine, mergi la urgențe sau sună la 112.
Pot folosi pastă fără fluor ca să fiu sigur?
Pasta fără fluor curăță dinții, dar nu oferă protecția împotriva cariilor pe care o dă fluorul. Ghidurile actuale recomandă pastă cu fluor de la primul dinte, în cantitate mică. Dacă ai un motiv medical anume, discută-l cu dentistul.
Pastele pentru copii au destul fluor?
Unele paste pentru copii mici au concentrații sub 1000 ppm. Verifică eticheta: sub 3 ani se recomandă cel puțin 1000 ppm, iar după 7 ani 1350–1500 ppm. Gustul contează pentru copil, dar concentrația contează pentru dinți.
Lacul cu fluor se poate aplica și la copii foarte mici?
Da, lacul se poate aplica de la primii dinți, pentru că se lipește imediat pe smalț și se înghite foarte puțin. Dentistul decide dacă e nevoie, în funcție de riscul de carie al copilului.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
