Scannerul intraoral e o cameră mică, în formă de baghetă, pe care medicul o plimbă peste dinți ca să obțină un model 3D pe calculator, fără pasta din lingură. Pentru majoritatea pacienților e mai confortabil, mai ales pentru cei care se îneacă ușor la amprentă, iar pentru multe lucrări obișnuite (coroane, inlay-uri, gutiere, aparate transparente) precizia e foarte bună. Nu a înlocuit însă complet amprenta clasică: în unele situații lingura rămâne alegerea mai sigură.
Cum funcționează scannerul
Vârful scannerului proiectează lumină pe dinți și filmează suprafața în timp ce medicul îl mișcă încet, dinte cu dinte. Programul lipește mii de imagini și construiește pe monitor un model tridimensional al arcadei, în culori. Nu se folosesc raze X, deci nu există radiații.
După ce scanează arcada de sus și pe cea de jos, medicul îți cere să muști normal și scanează dinții din lateral, ca programul să știe cum se întâlnesc. Rezultatul e un fișier digital care poate fi trimis direct laboratorului sau folosit în cabinet, pentru o lucrare frezată pe loc prin tehnologia CAD/CAM.
Ce simți în timpul scanării
Deschizi gura ca la un control obișnuit. Asistenta îți ține obrazul sau limba deoparte și usucă dinții cu aer, pentru că saliva încurcă scanarea. Bagheta e ceva mai groasă decât o periuță electrică și se simte ușor pe dinți, uneori ușor caldă. Poți vedea pe ecran cum apare modelul, zonă cu zonă.
Dacă medicul observă o porțiune lipsă, o rescanează pe loc. La amprenta clasică, o bulă de aer sau o zonă ruptă înseamnă de obicei încă o lingură cu pastă. Nu e nevoie să ții nimic în gură câteva minute, nu rămâne gust de material și nu ai senzația de sufocare care îi sperie pe mulți. Pentru cei cu reflex de vomă puternic sau cu anxietate la dentist, diferența e mare.
Durata depinde de cât de mult se scanează și de experiența medicului. O zonă mică se termină repede, o arcadă completă durează mai mult. Studiile care au comparat cele două metode arată, în medie, un timp mai scurt petrecut pe scaun cu scannerul.
Amprenta clasică: de ce a fost și rămâne utilă
Amprenta clasică se ia cu o lingură metalică sau de plastic umplută cu un material moale (alginat sau silicon), apăsată pe dinți până se întărește. Apoi laboratorul toarnă în ea ghips și obține un model fizic. Metoda e veche, dar bine pusă la punct, iar un silicon de precizie folosit corect dă rezultate foarte bune.
Problemele țin mai ales de confort și de pașii intermediari: materialul se poate deforma, pot rămâne bule de aer, modelul de ghips se poate ciobi pe drum spre laborator. Fiecare pas în plus e o ocazie de eroare, iar o eroare înseamnă o coroană care nu se așază bine și o nouă amprentă. Comparația mai detaliată o găsești în articolul despre amprenta digitală vs clasică.
Unde are scannerul limite
Scannerul înregistrează doar ce „vede” lumina. Dacă marginea unui dinte șlefuit pentru coroană e sub gingie și acolo sângerează sau se strânge salivă, zona nu se scanează bine. Medicul trebuie să controleze sângerarea și să îndepărteze ușor gingia, exact ca la amprenta clasică, iar scannerul iartă aceste probleme chiar mai puțin decât pasta de amprentă.
La arcadele fără dinți, pentru proteze totale, gingia și mucoasa sunt mobile și nu au repere fixe. Aici amprenta clasică, luată cu tehnici speciale, rămâne adesea varianta preferată. Și la lucrările mari, pe toată arcada, mai ales pe mai multe implanturi, precizia scanării depinde mult de aparat și de cât de experimentat e cel care scanează. Evaluările recente ale studiilor arată rezultate bune pentru zone scurte și rezultate mai variabile pe arcade întregi sau parțial edentate, iar multe dintre date provin din studii de laborator.
Pe scurt, scannerul e un instrument foarte bun, nu o garanție. Un medic experimentat alege metoda în funcție de caz și uneori le combină.
Pentru ce tratamente se folosește
În protetică, scannerul se folosește pentru coroane, punți scurte, fațete și microproteze de tip inlay și onlay. La implanturi, se scanează o piesă specială înșurubată în implant, ca laboratorul să știe exact poziția acestuia. Tot scanarea, combinată cu tomografia, ajută la planificarea digitală a implanturilor și la tipărirea ghidurilor chirurgicale.
În ortodonție, scanarea a devenit metoda obișnuită pentru aparatele dentare transparente: pe modelul digital se planifică mișcarea dinților și se produc seturile de gutiere. Se folosește și pentru retenere și gutiere de noapte.
Un avantaj mai puțin cunoscut e urmărirea în timp. Două scanări făcute la distanță de câțiva ani pot fi suprapuse, iar medicul vede cât s-au tocit dinții, de exemplu la cineva cu bruxism, sau cum s-a retras gingia.
Ce se întâmplă după scanare
Pentru o coroană sau o punte, fișierul pleacă la laborator în aceeași zi. Tehnicianul proiectează lucrarea pe calculator, apoi o frezează sau o tipărește, iar pentru zonele estetice o finisează manual, cu straturi de ceramică și coloranți. Între timp porți de obicei o lucrare provizorie. Durata până la a doua programare depinde de laborator și de complexitatea lucrării, de la câteva zile la câteva săptămâni.
La probă, medicul verifică cum se așază lucrarea, contactele cu dinții vecini și mușcătura. Chiar și cu o scanare bună, mici ajustări sunt normale. Dacă ceva nu se potrivește, se poate rescana doar zona respectivă, fără să iei de la capăt toată amprenta.
La aparatele transparente, drumul e mai lung: pe baza scanării se face o simulare a mișcării dinților, pe care o discuți cu medicul înainte să se producă gutierele. Întreabă să vezi simularea și ce etape presupune.
Contează pentru prețul lucrării?
Scannerul costă mult pentru cabinet, dar economisește materiale de amprentă, transportul modelelor și, uneori, reluarea amprentelor. În practică, prețul unei coroane sau al unei gutiere nu diferă de obicei mult în funcție de metoda de amprentare. Nu e cazul să alegi un cabinet doar pentru că are scanner, și nici să refuzi o amprentă clasică atunci când medicul îți explică de ce o preferă în cazul tău.
Întrebări frecvente
Scanarea intraorală iradiază?
Nu. Scannerul folosește lumină vizibilă, ca o cameră foto, nu raze X. Se poate face și în sarcină sau la copii, fără griji legate de radiații.
E amprenta digitală mereu mai precisă decât cea clasică?
Nu mereu. Pentru dinți puțini și lucrări scurte, rezultatele sunt foarte bune și comparabile cu siliconul. Pe arcade întregi, la proteze totale sau când marginile sunt sub gingie, amprenta clasică poate fi mai sigură.
Ce fac dacă am reflex de vomă puternic?
Spune-i medicului de la început. Scanarea e de obicei mult mai ușor de tolerat decât lingura, se poate face pe bucăți, cu pauze, iar tu poți respira normal pe nas în tot acest timp.
Pot primi fișierul scanării?
Da, poți cere o copie. Îți folosește dacă schimbi clinica sau dacă vrei să compari mai târziu cum au evoluat dinții.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
