Inlay-ul, onlay-ul și overlay-ul sunt „plombe” realizate în laborator, după amprenta dintelui, și lipite apoi pe dinte. Se folosesc atunci când un dinte din spate a pierdut prea mult pentru o obturație obișnuită, dar încă are destui pereți sănătoși ca să nu fie nevoie de o coroană completă. Față de o plombă mare, sunt de obicei mai rezistente și au o formă mai precisă; față de o coroană, păstrează mai mult din dinte. Costă însă mai mult decât o plombă și cer, de regulă, două ședințe.
Ce înseamnă inlay, onlay și overlay
Diferența dintre ele ține de cât din suprafața de mestecat acoperă. Pe măsele și premolari există câteva „vârfuri”, numite cuspizi, iar între ele sunt șanțuri.
Inlay-ul stă în interiorul dintelui, între cuspizi, și înlocuiește partea din mijloc pierdută prin carie sau printr-o plombă veche. Nu acoperă niciun vârf. Onlay-ul merge mai departe și acoperă cel puțin un cuspid, deci protejează și o parte din marginea dintelui. Uneori e numit coroană parțială. Overlay-ul acoperă toată suprafața de mestecat, cu toți cuspizii, dar lasă neatinși pereții laterali ai dintelui.
Toate trei sunt restaurări indirecte: nu se modelează direct în gură, ca o plombă, ci se fac în laborator sau cu o freză computerizată, pe baza amprentei, și se lipesc apoi cu un ciment adeziv.
Când le recomandă dentistul
Situația tipică: ai o măsea cu o plombă veche, mare, sau o carie care a mâncat mult din dinte, iar pereții rămași sunt subțiri. O plombă foarte mare, pusă direct, poate funcționa, dar dintele rămâne vulnerabil la fisuri. O coroană l-ar proteja, dar pentru ea dentistul ar trebui să șlefuiască dintele pe toate părțile. O microproteză e varianta de mijloc. Cum se formează o carie dentară și de ce ajunge uneori atât de mare fără să doară e explicat în articolul dedicat.
Microprotezele mai sunt recomandate când un cuspid s-a rupt sau e fisurat, când pereții dintelui sunt atât de subțiri încât riscă să se spargă la mestecat și când trebuie înlocuite plombe mari, vechi, care s-au deteriorat. Dacă ai o durere scurtă când muști pe o anumită măsea, mai ales pe ceva tare, poate fi un dinte fisurat; un onlay care acoperă cuspidul afectat poate împiedica fisura să avanseze, dacă nervul e încă sănătos.
La pacienții cu bruxism, forțele mari pot distruge rapid plombele mari. Onlay-urile din materiale rezistente fac față mai bine, dar gutiera de noapte rămâne necesară.
Nu sunt potrivite dacă dintele e distrus aproape în întregime, dacă a rămas prea puțin smalț pentru lipire sau dacă nervul e inflamat și are nevoie de tratament de canal. În acest caz, după tratament, medicul poate recomanda un overlay sau o coroană, în funcție de cât a rămas din dinte.
Plombă, microproteză sau coroană
O plombă din compozit se face într-o singură ședință, costă mai puțin și e soluția corectă pentru cariile mici și medii. Pe cavități foarte mari, compozitul pus direct e mai greu de modelat bine, iar punctele de contact cu dinții vecini și forma cuspizilor pot ieși mai puțin precise. Pentru un reper de preț al obturațiilor, vezi articolul despre costul unei plombe în România.
Microprotezele se fac din ceramică, compozit de laborator, zirconiu sau aur. Fiind realizate în afara gurii, au o formă și un contact cu dinții vecini mai ușor de controlat, iar ceramica bine lucrată e greu de deosebit de dinte. Și ele pot avea probleme: marginea se poate infiltra dacă igiena e slabă, ceramica se poate ciobi, iar lipirea cere un câmp de lucru perfect uscat. Nu sunt o garanție împotriva cariilor, doar o restaurare mai rezistentă în situațiile potrivite.
Coroana acoperă tot dintele și îl protejează cel mai bine, dar cere cea mai multă șlefuire. Pentru un dinte cu pereți încă solizi, un onlay sau overlay păstrează mai mult țesut sănătos, ceea ce contează dacă peste ani va fi nevoie de o altă lucrare.
Costul unei microproteze e mai mare decât al unei plombe, din cauza laboratorului și a materialului, și de obicei apropiat de cel al unei coroane. Dacă se justifică, o decizi cu medicul în funcție de dintele tău, nu după o regulă generală.
Cum decurge tratamentul
Varianta clasică are două vizite.
- La prima vizită, după anestezia locală, medicul îndepărtează caria sau plomba veche și dă dintelui o formă care permite lucrării să intre și să se lipească bine.
- Apoi ia amprenta, cu material de amprentă sau cu un scanner intraoral, și alege culoarea.
- Pune o obturație provizorie și te trimite acasă.
- După câteva zile sau câteva săptămâni, la a doua vizită, scoate provizoriul, probează lucrarea, verifică marginile și mușcătura, apoi o lipește cu ciment adeziv și lustruiește.
Între ședințe, mestecă pe partea cealaltă și evită guma de mestecat și alimentele lipicioase, care pot trage provizoriul. Dacă acesta cade, nu e o urgență, dar sună la cabinet în aceeași zi sau a doua zi, ca dintele să nu stea descoperit și să nu se deplaseze.
Unele clinici au sisteme CAD/CAM, în care dintele se scanează, lucrarea se proiectează pe calculator și se frezează pe loc dintr-un bloc de ceramică, totul într-o singură vizită. Cum funcționează găsești în articolul despre CAD/CAM în stomatologie.
După cimentare, e normal ca dintele să fie puțin sensibil la rece câteva zile. Dacă simți că muști întâi pe dintele nou, dacă sensibilitatea crește în loc să scadă sau dacă apare o durere pulsatilă, care te trezește noaptea, întoarce-te la medic.
Cât rezistă și cum le îngrijești
Cu îngrijire bună, microprotezele pot rezista mulți ani, adesea peste un deceniu, iar unele mult mai mult. Durata depinde de material, de cât de bine a fost lipită lucrarea, de forțele din gura ta și, mai ales, de igienă.
Îngrijirea e aceeași ca pentru dinții naturali: periaj de două ori pe zi cu pastă cu fluor, curățarea zilnică a spațiilor dintre dinți cu ață sau periuțe interdentare și controale la intervalul recomandat de medic, cu radiografii când e nevoie, ca să se vadă marginile. Nu roade gheață sau sâmburi și nu folosi dinții pe post de unealtă. Dacă scrâșnești din dinți, poartă gutiera.
Întrebări frecvente
Care e diferența dintre inlay și onlay?
Inlay-ul stă între cuspizi, în mijlocul suprafeței de mestecat, fără să acopere vreun vârf. Onlay-ul acoperă cel puțin un cuspid, deci protejează și o parte din marginea dintelui. Overlay-ul acoperă toată suprafața de mestecat.
Doare punerea unui inlay sau onlay?
Prima ședință se face cu anestezie locală, ca la o plombă. A doua ședință e de obicei mai scurtă și, de multe ori, se face fără anestezie. După cimentare poate exista o sensibilitate ușoară câteva zile.
Merită un onlay în loc de o plombă mare?
Pe un dinte cu pereți subțiri sau cu un cuspid fisurat, un onlay protejează de obicei mai bine decât o plombă foarte mare. Pentru o carie mică sau medie, plomba rămâne soluția corectă și mai ieftină.
Se poate face carie sub un inlay?
Da. Lucrarea în sine nu se cariază, dar dintele de la marginea ei poate face carie dacă placa bacteriană rămâne acolo. Periajul, curățarea între dinți și controalele regulate sunt singura protecție reală.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
