Candidoza orală: pete albe în gură – cauze și tratament

Candidoza orală, cunoscută popular și sub numele de „mărgăritărel”, este o infecție fungică ce se manifestă prin apariția unor leziuni albe, cremoase, pe limbă și în interiorul obrajilor. Deși poate afecta pe oricine, este mai frecventă la bebeluși, vârstnici, purtătorii de proteze dentare și persoanele cu un sistem imunitar slăbit. Infecția este cauzată de o înmulțire excesivă a ciupercii Candida albicans, un microorganism prezent în mod natural în cavitatea bucală. Articolul explică în detaliu care sunt simptomele specifice, factorii de risc care favorizează apariția bolii și care sunt metodele de tratament și prevenție recomandate de medicul dentist.

Ce este candidoza orală?

Candidoza orală este o afecțiune cauzată de acumularea și dezvoltarea necontrolată a ciupercii Candida albicans pe mucoasa cavității bucale. În condiții normale, sistemul imunitar și bacteriile benefice din organism mențin sub control populația acestei ciuperci. Când acest echilibru delicat este perturbat – fie din cauza unei boli, a unui tratament medicamentos sau a altor factori – Candida se poate înmulți, ducând la apariția infecției.

Această infecție este considerată oportunistă, ceea ce înseamnă că profită de o slăbiciune a organismului pentru a se dezvolta. Deși în majoritatea cazurilor este o problemă minoră și ușor de tratat la persoanele sănătoase, pentru cele cu un sistem imunitar compromis, candidoza orală poate fi mai severă și mai dificil de gestionat, putându-se extinde către alte părți ale corpului, precum esofagul.

Candidoza orală: simptome comune și semne de recunoaștere

Identificarea corectă a simptomelor este primul pas către un diagnostic și un tratament adecvat. Manifestările candidozei orale pot varia în intensitate, dar anumite semne sunt caracteristice și ar trebui să indice necesitatea unui consult de specialitate.

Cele mai frecvente simptome includ:

• Leziuni albe, cremoase: Acesta este cel mai cunoscut semn. Apar pete albe sau gălbui, cu aspect brânzos, pe limbă, pe interiorul obrajilor, pe cerul gurii, pe gingii sau chiar pe amigdale. O caracteristică importantă este că aceste leziuni pot fi îndepărtate prin ștergere sau răzuire ușoară, lăsând în urmă o zonă roșie, inflamată, care poate sângera. Acest detaliu ajută la diferențierea de alte afecțiuni care produc pete albe. Uneori, sângerarea poate fi confundată cu alte probleme gingivale, dar contextul este diferit. Pentru mai multe informații despre sângerări, se poate consulta articolul despre cauzele sângerărilor gingivale.
• Roșeață, arsură și durere: Zonele afectate pot deveni foarte sensibile, provocând o senzație de arsură sau durere în gură. Disconfortul se poate accentua în timpul meselor, în special la contactul cu alimente acide sau picante.
• Senzația de „gură de bumbac”: Multe persoane descriu o senzație de uscăciune și un gust neplăcut, ca de bumbac, în cavitatea bucală.
• Pierderea gustului: Infecția poate afecta papilele gustative, ducând la o modificare sau chiar la o pierdere temporară a simțului gustativ.
• Crăpături și roșeață la colțurile gurii (cheilită angulară): Candida se poate dezvolta și în pliurile de la colțurile buzelor, cauzând leziuni dureroase, roșii și crăpate.
• Dificultăți la înghițire: În cazurile mai severe, infecția se poate extinde la esofag (candidoză esofagiană), provocând durere sau senzația că mâncarea rămâne blocată în gât.

O igienă orală deficitară poate contribui la agravarea simptomelor și poate duce la alte probleme, cum ar fi respirația urât mirositoare. Dezechilibrul florei orale este un factor comun în ambele afecțiuni. Mai multe detalii se găsesc în articolul despre cauzele halitozei.

De ce apare candidoza orală? Factori de risc principali

Apariția candidozei orale este aproape întotdeauna legată de un factor care perturbă echilibrul natural al microorganismelor din gură sau care slăbește sistemul imunitar. Identificarea acestui factor este esențială pentru un tratament eficient și pentru prevenirea recidivelor.

Principalii factori de risc sunt:

1. Sistem imunitar slăbit: Persoanele cu imunitate scăzută sunt cele mai vulnerabile. Aici sunt incluse persoanele care suferă de HIV/SIDA, pacienții care urmează tratamente pentru cancer (chimioterapie, radioterapie) sau cei care iau medicamente imunosupresoare (de exemplu, după un transplant de organe).
2. Tratamentele cu antibiotice: Antibioticele cu spectru larg, deși necesare pentru a combate infecțiile bacteriene, pot distruge și bacteriile benefice din cavitatea bucală. Acest lucru lasă cale liberă pentru înmulțirea necontrolată a ciupercii Candida.
3. Purtarea protezelor dentare: Protezele, în special cele totale superioare, pot crea un mediu umed și cald, ideal pentru dezvoltarea fungilor. Riscul crește exponențial dacă protezele nu sunt îndepărtate pe timpul nopții și dacă nu sunt curățate corespunzător.
4. Diabetul zaharat: Persoanele cu diabet necontrolat au adesea un nivel ridicat de zahăr în salivă. Acest exces de zahăr servește drept hrană pentru Candida, favorizând dezvoltarea acesteia. Relația dintre diabet și sănătatea orală este complexă și necesită o atenție sporită.
5. Medicamentele cu corticosteroizi: Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor, în special sub formă de spray-uri inhalatorii pentru astm, poate crește riscul de candidoză orală. Clătirea gurii cu apă după fiecare utilizare a inhalatorului poate reduce acest risc.
6. Gura uscată (xerostomia): Saliva are un rol important în curățarea cavității bucale și în menținerea sub control a microorganismelor. Anumite afecțiuni (precum sindromul Sjögren) sau medicamente pot reduce fluxul salivar, creând un mediu propice pentru infecții.
7. Fumatul: Fumatul modifică compoziția chimică a mucoasei bucale și poate slăbi răspunsul imun local, crescând susceptibilitatea la infecții fungice.
8. Vârstele extreme: Bebelusii au un sistem imunitar încă în dezvoltare, iar vârstnicii se confruntă adesea cu o combinație de factori de risc (boli cronice, proteze dentare, imunitate scăzută).
9. Sarcina: Schimbările hormonale din timpul sarcinii pot crește riscul de diverse afecțiuni orale, inclusiv candidoza, similar cu modul în care influențează apariția gingivitei de sarcină.

Cum se diagnostichează infecția cu Candida albicans

Diagnosticul candidozei orale este, în general, un proces simplu pentru un medic dentist sau un medic generalist. Acesta începe cu o discuție despre simptome și istoricul medical al pacientului, urmată de o examinare clinică a cavității bucale. Aspectul caracteristic al leziunilor albe, care pot fi îndepărtate, este de obicei suficient pentru a stabili diagnosticul.

În cazuri atipice sau dacă infecția nu răspunde la tratamentul inițial, medicul poate decide să preleveze o mostră. Aceasta se face printr-o răzuire ușoară a uneia dintre leziuni. Proba este apoi examinată la microscop (pentru a identifica vizual ciuperca) sau trimisă la laborator pentru o cultură fungică (pentru a confirma specia de Candida și, uneori, pentru a testa sensibilitatea la diferite medicamente antifungice). Pentru cazurile în care se suspectează extinderea la esofag, poate fi necesară o endoscopie.

Tratamentul candidozei bucale: opțiuni și recomandări

Tratamentul candidozei orale are două obiective principale: stoparea dezvoltării ciupercii și abordarea cauzei subiacente care a permis apariția infecției. Abordarea depinde de vârsta și starea generală de sănătate a pacientului.

Tratamentul de bază constă în administrarea de medicamente antifungice. Acestea pot fi:

• Topice: Se aplică direct în gură. Pot fi sub formă de geluri, creme, soluții de clătire (apă de gură) sau comprimate de supt. Acestea acționează local și sunt de obicei prima alegere pentru cazurile ușoare și moderate.
• Sistemice: Se administrează oral (pastile sau capsule) sau, în cazuri foarte grave, intravenos. Aceste medicamente acționează în tot corpul și sunt rezervate pentru infecțiile severe, recurente sau pentru pacienții cu un sistem imunitar puternic afectat.

Pe lângă tratamentul medicamentos, este crucială adoptarea unor măsuri de igienă și corectarea factorilor favorizanți. O igienă orală riguroasă, care include un periaj dentar corect, este esențială. Se recomandă utilizarea unei periuțe de dinți cu peri moi pentru a nu irita și mai mult mucoasa inflamată. Detalii despre tehnica adecvată se pot găsi în ghidul despre cum să ne spălăm pe dinți corect. De asemenea, purtătorii de proteze trebuie să le curețe zilnic cu soluții speciale și să le îndepărteze pe parcursul nopții.

Candidoza orală la sugari și copii mici

Candidoza orală este destul de frecventă la nou-născuți și sugari, deoarece sistemul lor imunitar nu este complet dezvoltat. De obicei, nu este o afecțiune gravă și se manifestă prin aceleași pete albe pe limbă și obraji. Sugarul poate deveni agitat, iritabil și poate refuza alimentația din cauza disconfortului.

Infecția poate fi transmisă de la mamă la copil în timpul nașterii (dacă mama are o infecție vaginală cu Candida) sau în timpul alăptării. Dacă bebelușul are candidoză orală, este posibil ca și mama să dezvolte o infecție fungică la nivelul mameloanelor, manifestată prin roșeață, durere și sensibilitate. În acest caz, ambii, mamă și copil, trebuie să urmeze tratament pentru a preveni reinfectarea reciprocă.

Tratamentul la bebeluși constă, de obicei, într-un gel sau o suspensie antifungică, aplicată cu degetul curat sau cu un aplicator direct pe leziunile din gura copilului. Igiena este foarte importantă: sterilizarea suzetelor, a biberoanelor și a jucăriilor pe care copilul le bagă în gură este esențială. Apariția unor astfel de probleme subliniază importanța familiarizării timpurii cu medicul dentist, așa cum este descris în articolul despre prima vizită a copilului la stomatolog.

Când este necesar un consult medical?

Orice leziune albă sau simptom neobișnuit care persistă în cavitatea bucală mai mult de o săptămână necesită o evaluare din partea unui medic dentist sau a unui medic de familie. Automedicația nu este recomandată, deoarece simptomele pot fi similare cu ale altor afecțiuni mai grave, iar un diagnostic corect este fundamental.

Un consult este deosebit de important pentru persoanele din grupele de risc. O infecție orală lăsată netratată la un pacient cu imunitate compromisă se poate răspândi în organism (infecție sistemică) și poate duce la complicații severe. Prin urmare, gestionarea promptă și corectă a candidozei orale nu doar că ameliorează disconfortul local, ci contribuie și la menținerea sănătății generale. Respectarea unor sfaturi de sănătate orală de bază, precum igiena riguroasă și controalele periodice, reprezintă cea mai bună strategie de prevenire a acestei afecțiuni și a multor altora.