Zâmbetul gingival („gummy smile”) înseamnă că, atunci când zâmbești, se vede o bandă de gingie mai lată decât ți-ar plăcea deasupra dinților de sus. De obicei nu e o problemă de sănătate, ci una de proporții, iar cauza poate fi gingia, buza, dinții sau osul maxilarului, de multe ori câte puțin din fiecare. Corecția merge de la o simplă conturare a gingiei până la chirurgie maxilo-facială, iar alegerea depinde în întregime de diagnostic.
Ce se consideră „prea multă gingie”
Nu există o linie fixă între normal și exagerat. Mulți specialiști consideră armonios un zâmbet în care se vede cam 1–3 mm de gingie, iar peste aproximativ 3 mm vorbesc de expunere gingivală excesivă. Percepția contează însă mai mult decât rigla: la unii, 4 mm trec neobservați datorită formei buzelor, la alții 2 mm îi fac să zâmbească cu gura închisă în fotografii.
Dacă gingia e roșie, umflată sau sângerează la periaj, problema e mai întâi una de sănătate. Inflamația face gingia să pară mai voluminoasă, iar după tratament și o igienizare bună, aspectul se poate schimba vizibil. Semnele unei gingii inflamate sunt descrise în articolul despre gingivită.
De unde vine: cauzele posibile
Cea mai frecventă situație la adulți este buza superioară foarte mobilă. Mușchii care ridică buza lucrează mai intens decât de obicei, iar la un zâmbet larg buza urcă mult și dezvelește gingia, deși dinții și osul sunt normali. Semnul tipic: în repaus totul arată bine, iar problema apare doar la râs.
A doua cauză frecventă este erupția pasivă incompletă. După ce dinții permanenți ies, gingia ar trebui să se retragă treptat până aproape de joncțiunea dintre smalț și rădăcină. Uneori nu se retrage suficient, așa că acoperă o parte din coroană, iar dinții par scurți și pătrățoși, deși lungimea lor reală e normală.
Gingia poate fi și îngroșată, fie din cauza inflamației cronice, fie ca efect advers al unor medicamente (de exemplu unele anticonvulsivante, imunosupresoare sau medicamente pentru tensiune din clasa blocantelor canalelor de calciu). Dacă iei un astfel de tratament, nu-l întrerupe pe cont propriu; discută cu medicul care ți l-a prescris. Mai multe găsești în articolul despre medicamentele care afectează dinții și gingiile.
Dinții în sine pot fi cauza: incisivii mici din naștere sau tociți de-a lungul anilor, mai ales la cei cu bruxism, lasă gingia să domine zâmbetul. Uneori dinții din față au erupt prea mult, iar gingia i-a urmat în jos.
În fine, poate fi vorba de schelet: maxilarul superior a crescut mai mult decât de obicei pe verticală, iar gingia se vede mult chiar și cu buzele relaxate. Tot aici intră buza superioară scurtă anatomic.
Cum stabilește medicul cauza
Consultul începe cu observarea ta în repaus, în timp ce vorbești și în timp ce zâmbești larg. Medicul măsoară câtă gingie se vede, cât de lungă e buza superioară și cât de mult urcă la zâmbet, apoi se uită la forma și lungimea dinților. Cu o sondă parodontală verifică unde se află, sub gingie, marginea smalțului și creasta osului. Asta îi spune dacă e suficientă o conturare a gingiei sau trebuie remodelat și osul.
Urmează fotografiile, uneori un filmuleț cu zâmbetul tău și radiografiile. Dacă se suspectează o cauză osoasă, ortodontul cere o radiografie de profil a craniului (teleradiografie), care arată raporturile dintre maxilare. Nu te mira dacă la discuție participă mai mulți specialiști: parodontolog, ortodont, protetician și, în cazurile scheletice, chirurg maxilo-facial.
Corecții fără bisturiu
Când cauza e buza foarte mobilă, se pot face injecții cu toxină botulinică în câteva puncte de lângă nas, care slăbesc temporar mușchii ce ridică buza. Efectul apare în câteva zile și ține de obicei câteva luni, după care procedura trebuie repetată. E o intervenție medicală: trebuie făcută de un medic instruit, după un consult, pentru că o doză sau un punct greșit poate da un zâmbet asimetric sau rigid pentru câteva săptămâni. Nu ajută deloc dacă problema e gingia în exces sau osul.
Aparatul dentar ajută când dinții din față au erupt prea mult sau când mușcătura e adâncă. Ortodontul poate „urca” dinții (intruzie), iar gingia îi urmează. Pentru adulți există și variante discrete, comparate în articolul despre aparatul dentar invizibil și cel tradițional.
Dacă dinții sunt scurți sau tociți, fațetele sau coroanele le pot reda lungimea. De cele mai multe ori se combină cu o conturare a gingiei, ca proporțiile să iasă corect. Despre tipuri și costuri, vezi articolul despre fațetele dentare.
Corecții chirurgicale
Conturarea gingiei (gingivectomie)
Medicul îndepărtează excesul de gingie și îi dă un contur regulat, cu bisturiul sau cu laserul, sub anestezie locală. Se folosește la erupția pasivă incompletă sau la gingia îngroșată, atunci când osul e la distanța potrivită. Amorțeala trece în câteva ore; urmează câteva zile de sensibilitate, iar vindecarea completă durează de obicei în jur de o săptămână. În primele zile mănânci moale și periezi zona foarte blând, după indicațiile primite.
Alungirea coronară
Dacă osul se află prea aproape de marginea gingiei, simpla tăiere a gingiei nu ține: țesutul crește la loc. În acest caz, medicul ridică gingia, remodelează puțin osul de dedesubt și o repoziționează mai sus. Intervenția e mai amplă, iar vindecarea durează mai mult, cu câteva săptămâni până la conturul final.
Repoziționarea buzei
Pentru buza foarte mobilă sau scurtă, chirurgul scoate o bandă îngustă de mucoasă din interiorul buzei de sus și coase marginile, astfel încât buza să nu mai poată urca la fel de mult. Se face sub anestezie locală, iar primele zile vin cu umflătură și senzație de buză încordată. Studiile arată o îmbunătățire clară, dar și o recidivă parțială în lunile următoare, așa că rezultatul nu trebuie privit ca definitiv.
Chirurgia ortognată
Când cauza principală e creșterea excesivă a maxilarului, singura corecție de fond este operația prin care chirurgul maxilo-facial repoziționează osul, sub anestezie generală, de obicei în combinație cu aparat dentar înainte și după. E o intervenție majoră, rezervată cazurilor severe, adesea când există și probleme de mușcătură.
Cum alegi tratamentul
Regula simplă: tratamentul trebuie să corespundă cauzei. Toxina botulinică nu scurtează o gingie în exces, iar o gingivectomie nu oprește o buză care urcă prea mult. Mulți pacienți au o combinație de cauze, iar planul bun le ia pe rând.
Întreabă medicul ce cauză a găsit, ce se va face concret, cât de previzibil e rezultatul, ce se întâmplă dacă nu-ți place și ce presupune recuperarea. Dacă vrei și alte schimbări estetice, cum ar fi albirea sau fațetele, discutați ordinea, pentru că gingia se corectează de obicei înainte de lucrările pe dinți. O privire de ansamblu asupra unui plan estetic găsești în articolul despre zâmbetul Hollywood.
După orice intervenție pe gingie, sună la medic dacă sângerarea nu se oprește la compresie, dacă durerea crește după primele zile sau dacă apare febră. Dacă umflătura se extinde spre ochi sau gât ori ai dificultăți la înghițire sau respirație, mergi la urgențe sau sună la 112.
Întrebări frecvente
Zâmbetul gingival e o problemă de sănătate?
De obicei nu. E o chestiune de estetică și de proporții. Excepția e gingia umflată de inflamație sau de medicamente, care trebuie tratată indiferent de aspect.
Cât rezistă injecțiile cu toxină botulinică pentru gummy smile?
Efectul durează de obicei câteva luni, după care mușchii își recapătă forța și procedura trebuie repetată dacă vrei să menții rezultatul.
Conturarea gingiei doare?
Intervenția se face sub anestezie locală, așa că în timpul ei nu simți durere. După, zona e sensibilă câteva zile, iar vindecarea completă durează de obicei în jur de o săptămână.
Gingia crește la loc după gingivectomie?
Poate crește, mai ales dacă osul era prea aproape de marginea gingiei și s-a făcut doar o tăiere a gingiei. De aceea măsurarea poziției osului înainte de intervenție e un pas pe care un medic atent nu-l sare.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
