Multe medicamente folosite zilnic pot afecta gura. Cel mai frecvent efect este gura uscată, care crește riscul de carii. Mai rar apar gingii mărite, sângerări mai ușoare, pete pe dinți, modificări de gust sau, la unele tratamente pentru oase, probleme de vindecare după o extracție. Aproape toate se pot ține sub control fără să renunți la tratament, cu condiția ca dentistul să știe ce iei.
De ce trebuie să știe dentistul ce medicamente iei
Când medicul dentist vede o gingie mărită sau carii noi la cineva care până atunci nu avea probleme, primul lucru pe care îl întreabă e dacă ai început un tratament nou. Fără această informație, poate trata efectul fără să înțeleagă cauza.
Lista contează și pentru siguranța procedurilor. Anticoagulantele influențează sângerarea la extracție, unele tratamente pentru oase schimbă felul în care se vindecă maxilarul, iar anumite medicamente interacționează cu antibioticele sau calmantele pe care le-ar putea prescrie dentistul. Fă-ți o listă scrisă cu tot ce iei, inclusiv suplimente și ce cumperi fără rețetă, și arat-o la fiecare vizită. O poză cu cutiile pe telefon e suficientă.
Gura uscată: cel mai frecvent efect
Sute de medicamente pot reduce cantitatea de salivă. Printre cele mai des implicate sunt unele antidepresive și anxiolitice, medicamentele pentru tensiune (mai ales diureticele), antihistaminicele pentru alergii, decongestionantele din remediile pentru răceală, unele calmante puternice, medicamentele pentru vezica hiperactivă și cele pentru boala Parkinson. Riscul crește când iei mai multe astfel de medicamente în același timp, situație frecventă la vârstnici.
Saliva nu e doar o senzație de confort. Ea spală resturile de mâncare, neutralizează acizii produși de bacterii după masă și ajută smalțul să se refacă. Fără ea, cariile apar repede, mai ales la coletul dinților, lângă gingie, și sub marginile lucrărilor vechi. Gura uscată mai înseamnă dificultăți la mestecat și înghițit, proteze care stau mai greu, respirație urât mirositoare și un risc mai mare de candidoză orală.
Dacă simți că ai gura uscată de când ai început un medicament, spune-i medicului care ți l-a prescris; uneori există o alternativă sau se poate schimba ora administrării. Până atunci, ajută câteva lucruri simple:
- bea apă des, în înghițituri mici, și ia câte o gură de apă la masă;
- mestecă gumă fără zahăr sau folosește bomboane fără zahăr, care stimulează saliva;
- redu cafeaua și alcoolul, inclusiv apele de gură cu alcool;
- folosește un umidificator în dormitor, dacă te trezești cu gura foarte uscată;
- spală-te pe dinți cu pastă cu fluor și întreabă dentistul dacă ai nevoie de un produs cu fluor mai concentrat sau de un substitut de salivă.
Gingiile care cresc
Trei grupe de medicamente pot face gingiile să crească în volum: unele anticonvulsivante (fenitoina e exemplul clasic), imunosupresoarele folosite după transplant (ciclosporina) și blocantele canalelor de calciu, prescrise pentru tensiune sau angină (nifedipina, amlodipina și altele din aceeași clasă). Nu apare la toți cei care le iau, iar placa bacteriană agravează mult efectul.
Gingia devine fermă, mărită, uneori noduroasă, și poate acoperi o parte din dinți. Se curăță mai greu, așa că se inflamează ușor și se pot forma pungi adânci. Tratamentul începe cu igiena: periaj atent, curățare între dinți și detartraj mai des. În multe cazuri, medicul curant poate trece la un alt medicament din altă clasă, iar gingia se retrage parțial. Când creșterea e mare, dentistul poate îndepărta chirurgical excesul de gingie, dar acesta poate reveni dacă medicamentul rămâne același și igiena nu se îmbunătățește.
Sângerarea: anticoagulante și antiagregante
Medicamentele care previn cheagurile, anticoagulantele și antiagregantele plachetare (aspirina în doză mică, de exemplu), sunt esențiale pentru oamenii cu fibrilație atrială, stenturi, valve sau tromboze în antecedente. Pot face ca gingiile să sângereze mai ușor la periaj și ca o extracție să sângereze mai mult.
Nu înseamnă că nu mai poți face tratamente dentare. De cele mai multe ori, extracțiile și chiuretajul se fac fără oprirea medicamentului, cu măsuri locale care opresc sângerarea. Oprirea pe cont propriu poate duce la un AVC sau la un infarct, deci e mult mai riscantă decât o sângerare controlată. Anunță dentistul, iar el decide dacă e nevoie de o analiză sau de o discuție cu medicul tău. Ce e normal după extracție găsești în articolul despre sângerarea după extracție. Iar dacă gingiile sângerează mult fără motiv sau apar vânătăi neobișnuite, spune-i medicului care ți-a prescris tratamentul.
Tratamentele pentru oase și osteonecroza de maxilar
Bifosfonații și denosumabul, folosiți pentru osteoporoză și pentru metastazele osoase din unele cancere, pot duce rar la osteonecroză de maxilar: o zonă de os expus care nu se vindecă, de obicei după o extracție. Riscul este mult mai mare la dozele mari din oncologie decât la cele pentru osteoporoză. Anumite medicamente oncologice care blochează formarea vaselor de sânge pot avea un efect asemănător.
Ideal, problemele dentare se rezolvă înainte de începerea tratamentului. Dacă îl iei deja, spune-i dentistului; majoritatea tratamentelor dentare obișnuite sunt sigure. Detalii în articolul despre osteoporoză, bifosfonați și osteonecroză.
Pete, gust metalic, afte și alte efecte
Tetraciclinele luate în copilărie, când dinții încă se formează, sau de mamă în sarcină pot lăsa colorații permanente, gri-maronii, în interiorul dinților. De aceea nu se dau de obicei copiilor mici și femeilor însărcinate. Apa de gură cu clorhexidină folosită mai mult de câteva săptămâni și unele suplimente lichide cu fier lasă pete maronii la suprafață, care se îndepărtează la curățarea profesională. Pentru restul cauzelor, citește despre dinții îngălbeniți sau pătați.
Gustul metalic sau schimbat e frecvent cu unele antibiotice (metronidazolul, de exemplu), cu unele medicamente pentru tensiune și în timpul chimioterapiei. De obicei trece după încheierea tratamentului.
Inhalatoarele cu corticoizi pentru astm pot favoriza candidoza orală. Clătește gura cu apă și scuip-o după fiecare folosire. Chimioterapia, ca și radioterapia în zona capului și a gâtului, poate produce răni dureroase în gură și uscăciune severă; o vizită la dentist înainte de tratament reduce complicațiile. Tot la acest capitol intră aftele: unele antiinflamatoare, beta-blocante sau nicorandilul (un medicament pentru angină) pot provoca răni în gură, iar alte tratamente dau reacții lichenoide, adică dungi albe, ca o dantelă, pe interiorul obrajilor. O rană care nu se vindecă în două săptămâni trebuie arătată medicului, orice ar fi cauzat-o. Siropurile cu zahăr și tabletele de supt, luate des și pe termen lung, mai ales de copii, cresc riscul de carii; întreabă farmacistul dacă există o variantă fără zahăr Dacă doza de seară nu se poate muta, dă-i copilului siropul înainte de periajul de seară, nu după.
Sarcina și tratamentele cronice
În sarcină, orice medicament se alege cu grijă, inclusiv cele pe care le-ar putea prescrie dentistul. Spune de la început că ești însărcinată; multe tratamente dentare se pot face în siguranță, iar detaliile pe trimestre le găsești în articolul despre stomatologia în sarcină.
Oamenii cu boli cronice iau adesea mai multe medicamente deodată, iar efectele se adună: gura uscată de la un medicament, gingiile mărite de la altul, sângerarea de la al treilea. În aceste cazuri, controalele mai dese și detartrajele la intervale mai scurte merită efortul.
Întrebări frecvente
Pot să opresc medicamentul dacă îmi face rău la dinți?
Nu pe cont propriu. Spune-i medicului care l-a prescris ce efect ai observat; uneori există o alternativă, alteori efectul se poate ține sub control cu măsuri de igienă și controale mai dese. Oprirea bruscă a multor medicamente, mai ales a celor pentru inimă, tensiune sau depresie, poate fi periculoasă.
Cum îmi dau seama că am gura uscată din cauza medicamentelor?
Semnele obișnuite sunt senzația de lipici în gură, nevoia de a bea apă ca să înghiți, buzele crăpate, limba aspră și carii noi într-un timp scurt. Dacă au apărut după ce ai început un medicament nou, legătura e probabilă. Dentistul sau medicul de familie pot confirma și căuta și alte cauze, cum ar fi diabetul.
Suplimentele naturiste contează?
Da. Unele suplimente influențează sângerarea sau interacționează cu medicamentele prescrise de dentist. Trece-le pe listă alături de medicamente, chiar dacă ți se par inofensive.
Cât de des ar trebui să merg la control dacă iau medicamente care usucă gura?
Mai des decât cineva fără factori de risc, de obicei la câteva luni. Intervalul exact îl stabilește dentistul după câte carii noi apar și cum arată gingiile.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
