Suzeta și suptul degetului sunt normale la bebeluși și nu strică dinții în primii ani. Problemele apar când obiceiul, mai ales dacă e intens și des, continuă după 3–4 ani și ajunge în perioada în care ies dinții permanenți din față. Majoritatea copiilor renunță singuri între 2 și 4 ani, iar cei care nu reușesc pot fi ajutați cu răbdare, fără certuri.
De ce suge copilul degetul sau suzeta
Reflexul de supt există încă din burtă; pe ecografii se văd uneori feți cu degetul în gură. După naștere, suptul îl hrănește pe bebeluș, dar îl și liniștește. Când e obosit, plictisit sau speriat, suptul îl ajută să se calmeze singur. Nu e un semn că ceva e în neregulă sau că e „răsfățat”.
La sugar, suzeta are și un avantaj documentat: folosită la culcare în primul an, a fost asociată în studii cu un risc mai mic de moarte subită a sugarului. Pediatrii recomandă să nu o oferi până nu s-a instalat bine alăptarea, să nu o legi de gât cu șnur și să nu o înmoi în miere sau zahăr. Ultimul sfat contează și pentru dinți: zahărul pe suzetă este o cale directă spre caria de biberon.
De la ce vârstă contează pentru dinți
Nu există o zi fixă după care obiceiul devine dăunător. Contează trei lucruri: cât timp pe zi, cât de puternic suge copilul și câți ani durează. Un copil care ține doar suzeta în gură când adoarme exercită mult mai puțină presiune decât unul care suge energic degetul mare ore întregi, inclusiv la desene.
Academia Americană de Stomatologie Pediatrică recomandă ca suptul non-nutritiv să fie încurajat să înceteze până în jurul vârstei de 3 ani. Asociația Dentară Americană notează că problemele serioase de creștere a gurii și de aliniere apar mai ales dacă obiceiul continuă după erupția dinților permanenți din față, pe la 6–7 ani. Multe modificări apărute la dinții de lapte se corectează însă singure în lunile de după renunțare, dacă nu au trecut prea mulți ani.
Ce schimbări pot apărea în gură
Degetul sau suzeta stau între dinții din față și apasă pe cerul gurii. În timp, pot apărea câteva modificări pe care le poți observa și singur, dacă te uiți la copil când zâmbește cu dinții strânși:
- Mușcătura deschisă în față. Dinții de sus și cei de jos nu se ating când copilul închide gura, rămâne un spațiu ovalat, exact cât degetul sau tetina. Copilului îi e greu să muște dintr-un măr sau dintr-un sandviș.
- Dinții de sus împinși în față. Incisivii superiori se înclină spre buză și depășesc mult dinții de jos. La o cădere, dinții avansați se lovesc mai ușor.
- Mușcătura încrucișată laterală. Cerul gurii se îngustează, iar dinții de sus, pe o parte, se închid în interiorul celor de jos.
- Probleme de vorbire. Limba se obișnuiește să stea jos și în față, ceea ce poate duce la pronunția peltică a sunetelor „s”, „z”, „ț”.
Pe deget pot apărea piele îngroșată, crăpături sau mici infecții în jurul unghiei. Dacă observi oricare dintre aceste lucruri, spune-i dentistului la următorul control; dacă nu mai știi când ar trebui să fie acesta, vezi cât de des merge copilul la dentist. El poate aprecia dacă e ceva ce se va corecta singur după renunțare sau dacă merită o evaluare ortodontică. Unii copii au nevoie mai târziu de un aparat dentar, mai ales dacă obiceiul a durat mult.
Suzeta sau degetul: e una mai rea?
Ca efect asupra dinților, ambele pot produce aceleași probleme dacă sunt folosite intens și mult timp. Diferența practică e alta: de suzetă scapi mai ușor, pentru că o poți pune deoparte. Degetul e mereu la îndemână, iar renunțarea depinde de copil. De aceea, unii specialiști preferă suzeta degetului la sugar.
Suzetele „ortodontice” sau „fiziologice” au o formă mai plată, gândită să apese mai puțin. Diferența față de o suzetă obișnuită nu e clar dovedită; nicio formă nu face sigur un obicei prelungit. Alege o suzetă cu mărimea potrivită vârstei, verifică des tetina și aruncă una crăpată sau lipicioasă.
Cum renunță copilul la suzetă
Alege o perioadă liniștită. Nu în săptămâna în care începe grădinița, nu când se naște un frățior, nu în mijlocul unei mutări sau al unei boli. Copilul are nevoie de sursa lui de confort tocmai în momentele grele.
Pentru mulți părinți funcționează reducerea treptată. Mai întâi suzeta rămâne doar pentru somn, apoi doar pentru somnul de noapte. Ziua, când o cere, îi propui o carte, o joacă, o îmbrățișare. La 3 ani, un copil înțelege deja o poveste: suzetele pleacă la bebelușii care au nevoie de ele, iar el primește în schimb o carte sau o jucărie aleasă de el. Contează ca decizia să pară și a lui. O pătură moale sau o jucărie de pluș poate prelua rolul de obiect de liniștire.
Primele două-trei nopți sunt de obicei cele mai grele. Dacă ai hotărât, nu da suzeta înapoi la primul plânset, pentru că mesajul devine „dacă plâng destul, o primesc”. Dacă vezi că nu merge deloc, oprește-te și reîncearcă peste câteva săptămâni. Nu e o competiție cu alți părinți.
Cum îl ajuți să renunțe la deget
E mai greu, pentru că degetul nu se poate „da bebelușilor”. Începe prin a observa când îl suge: când e obosit, când se uită la televizor, când e emoționat. Apoi oferă altceva exact în acele momente: mâinile ocupate cu plastilină, o minge moale de strâns, o îmbrățișare, o poveste înainte de somn.
Certurile, rușinarea și tragerea degetului din gură nu ajută. De obicei cresc anxietatea, iar copilul suge și mai mult. Funcționează mai bine lauda când nu suge și un calendar cu abțibilduri pentru zilele reușite, cu o mică răsplată la final de săptămână, cum ar fi o ieșire în parc sau o seară de film împreună. Poți stabili cu el un semn discret, de exemplu o atingere pe umăr, care să-i amintească fără să-l jeneze în fața altora.
Noaptea, suptul e inconștient. O șosetă pe mână sau un plasture pe deget, puse cu acordul lui, pot fi de ajutor ca reamintire. Există și soluții cu gust amar pentru unghii; folosește-le doar ca pas ulterior, explicându-i copilului de ce. Uneori, câteva cuvinte spuse de dentist, pe înțelesul copilului, au mai mult efect decât zece discuții acasă. Dacă obiceiul continuă la vârsta dinților permanenți, dentistul sau ortodontul pot discuta și despre dispozitive care fac suptul incomod; se folosesc rar și doar după o evaluare.
Întrebări frecvente
La ce vârstă trebuie să renunțe copilul la suzetă?
Recomandarea stomatologilor pediatri este ca suptul suzetei sau al degetului să înceteze ideal până în jurul vârstei de 3 ani. Mulți copii renunță singuri între 2 și 4 ani. Dacă obiceiul continuă după 4 ani, discută cu dentistul.
Mușcătura deschisă se închide singură după ce renunță?
Adesea da, dacă renunțarea are loc înainte de apariția dinților permanenți din față și nu există și alte cauze, cum ar fi respirația pe gură sau împingerea limbii între dinți. Dentistul urmărește evoluția la controale și îți spune dacă e nevoie de ortodont.
Suptul degetului în somn e la fel de dăunător?
Contează cât de intens suge. Dacă degetul doar stă în gură, efectul e mic. Dacă auzi că suge puternic multă vreme în fiecare noapte, merită o reamintire blândă, cum ar fi o șosetă pe mână, și o discuție cu dentistul la control.
Ce fac dacă cel mic refuză orice metodă?
Ia o pauză de câteva săptămâni și încearcă din nou, poate cu altă abordare. Presiunea mare prelungește de obicei obiceiul. Cere și ajutorul dentistului sau al pediatrului, mai ales dacă suptul pare legat de anxietate sau stres; de multe ori, prima vizită la dentist este un bun prilej să vorbiți despre asta.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
