Refluxul gastric poate afecta dinții pentru că acidul din stomac, atunci când urcă până în gură, dizolvă încet smalțul. Leziunea se numește eroziune dentară și, spre deosebire de carie, nu are nevoie de bacterii. De multe ori dentistul observă primul semnele, chiar înainte ca pacientul să fi pus un diagnostic de reflux.
Vestea bună e că eroziunea poate fi oprită dacă refluxul e ținut sub control și dacă îți schimbi câteva obiceiuri de igienă. Smalțul pierdut nu se reface, dar dinții pot fi protejați și, la nevoie, reconstruiți.
Ce este refluxul gastroesofagian
Între esofag și stomac există un inel muscular care, în mod normal, se închide după ce înghiți. Dacă inelul se relaxează în momente nepotrivite sau e slăbit, conținutul acid al stomacului urcă înapoi în esofag. Un episod ocazional, după o masă copioasă, e ceva ce trăiește aproape oricine. Când se repetă des și produce simptome sau complicații, medicii vorbesc despre boala de reflux gastroesofagian (BRGE).
Simptomele cunoscute sunt arsura în capul pieptului și gustul acru sau amar care urcă în gât. Mai puțin evidente sunt tusea seacă persistentă, răgușeala de dimineață, senzația de nod în gât sau durerea în gât fără răceală. Unii oameni nu simt aproape deloc arsuri, iar refluxul lor se vede mai ușor pe dinți decât în stomac.
De ce acidul din stomac strică smalțul
Smalțul este cel mai dur țesut din corp, dar e sensibil la acid. Începe să se demineralizeze când pH-ul din gură coboară în jur de 5,5, iar acidul gastric e mult mai puternic de atât. La fiecare contact, cristalele minerale din suprafața smalțului se dizolvă puțin. Un episod izolat nu contează mult; problema e repetiția, săptămâni și luni la rând.
Noaptea e momentul cel mai riscant. Stai întins, deci gravitația nu mai ajută, iar saliva, care în mod normal diluează și neutralizează acidul, se produce mult mai puțin în somn. Acidul poate rămâne pe dinți mai mult timp, fără să te trezească.
Eroziunea e diferită de caria dentară. Caria e produsă de acizii pe care îi fac bacteriile din placă atunci când consumă zahăr și apare ca o „gaură” localizată. Eroziunea este o subțiere mai largă, netedă, a suprafeței dintelui. Cele două pot exista în aceeași gură și se pot agrava reciproc.
Cum arată dinții erodați de reflux
La început nu doare nimic, de aceea mulți află de problemă abia la un control. Pe măsură ce smalțul se subțiază, poți observa câteva schimbări:
- dinții devin sensibili la rece, cald sau dulce, pentru că dentina de dedesubt rămâne mai puțin protejată
- dinții par mai galbeni, fiindcă dentina, mai închisă la culoare, se vede prin smalțul subțire
- marginile dinților din față devin subțiri, aproape transparente, și se pot ciobi
- pe măsele apar mici adâncituri rotunde, netede și lucioase
- plombele vechi par să „iasă în relief”, pentru că dintele din jurul lor s-a tocit
Sensibilitatea seamănă cu cea descrisă la durerea de dinți la rece: o înțepătură scurtă când bei ceva rece sau respiri aer rece. În timp, dinții pot părea mai scurți și rotunjiți, cu aspectul de dinți uzați sau tociți.
Ce îl face pe dentist să se gândească la reflux e localizarea. Eroziunea de la sucuri sau citrice afectează mai ales fața din afară a dinților din față. Acidul care vine din stomac atinge în special fața dinspre cerul gurii a dinților de sus și suprafețele de mestecat ale măselelor.
Ce te întreabă dentistul și când te trimite la gastroenterolog
Dacă vede un tipar de eroziune care sugerează reflux, dentistul îți va pune întrebări care la prima vedere nu au legătură cu dinții. Te trezești cu gust acru în gură? Ai arsuri, mai ales după mese sau când stai întins? Tușești noaptea? Ești des răgușit dimineața? Bei multe sucuri, băuturi energizante sau ceai cu lămâie? Vomiți des, din orice motiv?
Apoi va nota ce suprafețe sunt afectate și cât de adânc, uneori cu fotografii sau cu modele ale arcadelor, ca să poată compara la vizitele următoare. Dacă suspiciunea de reflux se confirmă, îți va recomanda un consult la medicul de familie sau la gastroenterolog. Orice lucrare făcută pe dinți ține mult mai puțin dacă acidul continuă să ajungă în gură.
Mergi la medic fără să amâni dacă, pe lângă arsuri, ai dificultăți sau durere la înghițire, vărsături repetate, scădere în greutate fără explicație, vărsătură care arată ca zațul de cafea sau scaune negre. Dacă ai durere puternică în piept, mai ales cu transpirații, lipsă de aer sau durere care iradiază în braț ori maxilar, nu presupune că e reflux: sună la 112.
Ce poți face tu: somn, mese, igiena după episoadele acide
Tratamentul refluxului îl stabilește medicul. Poate include medicamente care reduc aciditatea, dar primul pas sunt de obicei schimbările de obiceiuri. NHS recomandă mese mai mici și mai dese, să nu mai mănânci cu 3–4 ore înainte de culcare, să slăbești dacă ai kilograme în plus, să renunți la fumat și să bei mai puțin alcool. Capul patului se poate ridica cu 10–20 cm, cu suporturi sub picioarele patului; pernele în plus pot înrăutăți lucrurile, pentru că îndoaie corpul. Merită să observi și ce alimente îți declanșează simptomele, pentru că diferă de la om la om.
Pentru dinți, cel mai important sfat pare contraintuitiv: nu te spăla pe dinți imediat după un episod de reflux sau după ce ai vomitat. Smalțul e înmuiat de acid, iar periuța îl poate roade. Clătește gura cu apă, eventual cu apă în care ai dizolvat puțin bicarbonat de sodiu, și așteaptă cel puțin o oră până la periaj.
Restul rutinei:
- Periază-te de două ori pe zi cu o pastă de dinți cu fluor, cu o periuță moale și fără să apeși tare.
- După periaj, scuipă pasta, dar nu clăti cu apă, ca fluorul să rămână pe dinți.
- Dacă îți simți gura uscată, mestecă gumă fără zahăr sau bea apă des, ca să stimulezi saliva.
- Limitează și acizii din afară: sucuri, băuturi energizante, citrice, vin. Dacă le bei, fă-o la masă, nu cu înghițituri mici toată ziua.
- Întreabă-ți dentistul dacă ai nevoie de o pastă cu mai mult fluor sau de un lac cu fluor aplicat în cabinet.
Cum se tratează dinții deja erodați
Tratamentul depinde de cât de mult s-a pierdut și, mai ales, de controlul refluxului. Dacă acidul continuă să vină, orice reconstrucție se degradează mai repede.
Când eroziunea e la început, de obicei ajung fluorizările în cabinet, o pastă pentru dinți sensibili și monitorizarea la controale. Dacă dentina e expusă și dinții sunt sensibili sau și-au pierdut forma, medicul poate acoperi zonele afectate cu rășină compozită, o tehnică asemănătoare cu bondingul dentar. Nu e nevoie să șlefuiască mult dintele, iar lucrarea poate fi refăcută ușor.
În eroziunile avansate, când dinții s-au scurtat vizibil sau s-au fisurat, pot fi necesare onlay-uri sau coroane dentare. Uneori mușcătura a coborât atât de mult încât medicul trebuie să refacă înălțimea ei pe mai mulți dinți deodată, ceea ce înseamnă un plan în mai multe etape, cu lucrări provizorii înainte de cele definitive.
Oricare ar fi soluția, contează controalele regulate. Cât de des mergi depinde de cât de activă e eroziunea; ghidul despre cât de des trebuie să mergi la dentist te ajută să înțelegi de ce intervalul diferă de la un pacient la altul.
Întrebări frecvente
Pot avea eroziune de la reflux fără să simt arsuri?
Da. Unele persoane au reflux în special noaptea sau au simptome atipice, precum tuse, răgușeală ori gust acru dimineața, fără arsurile clasice în piept. Tiparul eroziunii pe fața interioară a dinților de sus poate fi primul indiciu.
Cât aștept după un episod de reflux ca să mă spăl pe dinți?
Cel puțin o oră. Între timp clătește gura cu apă sau cu apă cu puțin bicarbonat. Periajul imediat, pe smalțul înmuiat de acid, grăbește uzura.
Se reface smalțul erodat?
Nu. Fluorul poate întări suprafața rămasă și poate reduce sensibilitatea, dar stratul pierdut nu crește la loc. Ce s-a pierdut se poate înlocui cu materiale de restaurare, dacă e nevoie.
Apa de gură ajută?
O apă de gură cu fluor, fără alcool, folosită în alt moment decât periajul, poate aduce fluor în plus. Nu înlocuiește tratamentul refluxului și nici nu anulează efectul acidului dacă episoadele continuă.
Dacă tratez refluxul, se opresc problemele dentare?
De obicei eroziunea încetinește mult sau se oprește când acidul nu mai ajunge des în gură. Sensibilitatea și pierderile de structură existente rămân și se tratează separat, la dentist.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
