Pentru aproape toată lumea, răspunsul scurt este: o pastă cu fluor, folosită de două ori pe zi, începând de la primul dinte. Ce se schimbă cu vârsta este mai ales cantitatea pe care o pui pe periuță și, într-o măsură mai mică, concentrația. Cifra „ppm” de pe tub îți spune cât fluor conține pasta, iar pentru un bebeluș, un preșcolar și un adult reperele sunt diferite. Pastele mai concentrate au sens doar la recomandarea medicului.
Cum protejează fluorul dinții
Smalțul pierde și recâștigă minerale în fiecare zi. După ce mănânci ceva dulce, bacteriile din placă produc acizi care scot calciu și fosfat din suprafața dintelui. Saliva le readuce treptat în orele următoare. Dacă atacurile acide vin prea des, balanța se înclină spre pierdere și apare întâi o pată albă, mată, apoi o carie propriu-zisă.
Fluorul din pastă rămâne în cantități mici în salivă și în placă după periaj și împinge balanța înapoi: ajută mineralele să se redepună, iar smalțul refăcut în prezența lui rezistă ceva mai bine la acid. Efectul e mic la fiecare periaj, dar se adună zi de zi. De aceea regularitatea contează mai mult decât marca, aroma sau prețul pastei.
Pasta cu fluor nu repară însă o carie care a făcut deja gaură în dinte. Poate opri sau încetini leziunile foarte incipiente, cele care încă arată ca o pată albă, dar o cavitate are nevoie de tratament la dentist.
Ce înseamnă „ppm” pe tub
PPM înseamnă „părți per milion”. Un tub marcat „1450 ppm F” conține 1450 de părți fluorură la un milion de părți pastă, adică aproximativ 0,145%. Informația apare de obicei pe spatele tubului, lângă lista de ingrediente, uneori ca procent sau doar ca denumirea compusului: fluorură de sodiu, monofluorofosfat de sodiu sau fluorură de staniu. Dacă pe ambalaj nu scrie nimic despre fluor, cel mai probabil pasta nu conține.
Ca să te orientezi pe raft, reține trei praguri:
- sub 1000 ppm: unele paste „pentru bebeluși”, care protejează mai slab și nu mai sunt recomandate de ghidurile actuale;
- între 1000 și 1500 ppm: pastele obișnuite pentru copii și adulți, cele mai multe paste pentru adulți având în jur de 1450 ppm;
- 2800 sau 5000 ppm: paste cu concentrație mare, pe care le recomandă medicul stomatolog doar în anumite situații.
Cât fluor și câtă pastă, pe vârste
Recomandările de mai jos urmează ghidurile folosite în Europa, de exemplu cele ale serviciului public de sănătate britanic și ale Oral Health Foundation. Medicul copilului le poate adapta dacă riscul de carii e mai mare decât de obicei.
De la primul dinte până la 3 ani
Periajul începe când apare primul dinte, de obicei pe la 6 luni. Folosești o pastă cu cel puțin 1000 ppm și pui doar o urmă pe periuță, cât un bob de orez. Periezi tu, de două ori pe zi, iar periajul de seară e cel mai important. Nu e nevoie de clătire: ștergi surplusul cu un tifon sau îl lași pe copil să scuipe cum poate. Cantitatea e atât de mică tocmai pentru că un copil de un an înghite aproape tot. Tehnica, poziția în care ții copilul și ce faci când refuză periuța sunt explicate în ghidul despre periajul la copii pe vârste.
Între 3 și 6 ani
Cantitatea crește la un bob de mazăre, iar concentrația rămâne între 1000 și 1500 ppm. La vârsta asta copilul învață să scuipe, dar tot mai înghite o parte din pastă, așa că tu pui pasta pe periuță și tu verifici la final. La mulți copii merge un compromis simplu: se spală singur întâi, apoi „controlezi” tu fiecare zonă, pe rând.
Tot acum contează mult obiceiurile de seară. Laptele cu zahăr, sucul sau ceaiul îndulcit băute în pat anulează o bună parte din efectul periajului, iar caria de biberon apare exact așa. După periajul de seară, doar apă.
De la 7 ani și la adulți
Se trece la pasta obișnuită, cu 1350–1500 ppm, în cantitate de la un bob de mazăre până la aproximativ un centimetru. O pastă „pentru copii” cu concentrație mică nu mai are rost la vârsta asta. Pentru molarii permanenți care tocmai au apărut, medicul poate propune și sigilarea șanțurilor, pentru că acolo periuța curăță greu.
Adulții fără probleme deosebite nu au nevoie de o pastă specială. Pastele „pentru sensibilitate”, „pentru gingii” sau „de albire” conțin, de regulă, tot aproximativ 1450 ppm fluor, doar că au în plus alte ingrediente. Alegi după nevoie și după ce folosești cu plăcere de două ori pe zi.
Când recomandă medicul o pastă mai concentrată
Pastele cu 2800 ppm (de la 10 ani) și cele cu 5000 ppm (de la 16 ani) sunt pentru persoanele cu risc mare de carii. Tipic, e vorba de cineva la care medicul găsește carii noi aproape la fiecare control, de gură uscată din cauza medicamentelor, de rădăcini dezvelite prin retragerea gingiilor, de un aparat ortodontic fix greu de curățat sau de radioterapie în zona capului și a gâtului.
Aceste paste se folosesc în locul pastei obișnuite, nu în plus, și doar cât timp le recomandă medicul. Nu le împărți cu restul familiei și nu le lăsa la îndemâna copiilor mai mici decât vârsta minimă.
Fluoroza: riscul real și cum îl eviți
Fluoroza dentară apare când un copil primește prea mult fluor în anii în care dinții permanenți se formează în os, cam până pe la 8 ani. În formele ușoare, cele mai frecvente, se vede ca niște linii sau pete albe fine, observate adesea doar de medic. Nu afectează rezistența dintelui. Formele severe, cu pete maronii și smalț neregulat, sunt legate mai ales de apă cu foarte mult fluor natural sau de suplimente luate fără indicație, nu de pasta folosită corect.
Riscul ține aproape în întregime de cantitate și de înghițire. Dacă respecți bobul de orez și bobul de mazăre, nu lași tubul la îndemâna copilului (unii mănâncă pasta cu gust de fructe) și nu dai tablete sau picături cu fluor fără recomandarea medicului, fluoroza nu ar trebui să te îngrijoreze. Despre suplimente și lacurile cu fluor aplicate în cabinet găsești detalii în articolul despre fluorizarea la copii.
Pastele fără fluor
Pastele „naturale”, cu hidroxiapatită, xilitol, extracte de plante sau cărbune activ, se vând bine, dar dovezile pentru ele sunt mult mai slabe decât pentru fluor. Hidroxiapatita are câteva studii promițătoare, însă nu destul de multe și de lungi ca să o pună pe același loc. Pentru xilitol datele sunt modeste, iar cărbunele activ e abraziv și nu are efect dovedit împotriva cariilor.
Dacă n-ai mai avut nicio carie de ani de zile și mănânci puțin zahăr, o pastă fără fluor probabil nu îți va face rău imediat. La copii și la oricine face carii des, renunțarea la fluor înseamnă să renunți la metoda de prevenție cu cele mai solide dovezi. Dacă ai îngrijorări legate de fluor, spune-le medicului: e o discuție normală, iar el îți poate explica ce se știe pentru situația ta.
Cum folosești pasta ca să funcționeze
Periază-te de două ori pe zi, câte aproximativ două minute, iar unul dintre periaje să fie seara, înainte de culcare, pentru că în timpul somnului saliva scade. La final scuipă spuma, dar nu clăti gura cu apă. Fluorul rămas pe dinți continuă să lucreze, iar o clătire energică îl îndepărtează. Dacă folosești și o apă de gură cu fluor, folosește-o la alt moment al zilei, de exemplu după prânz, nu imediat după periaj.
După ce ai băut ceva acid, cum ar fi suc de portocale sau o băutură carbogazoasă, e mai bine să aștepți cel puțin jumătate de oră, ideal o oră, până te speli pe dinți, ca smalțul înmuiat de acid să se întărească la loc. Și nu uita că pasta ajunge doar unde ajunge periuța, așa că spațiile dintre dinți au nevoie de ață sau de periuțe interdentare. Pașii unui periaj făcut bine sunt descriși în ghidul despre periajul corect.
Întrebări frecvente
E periculos dacă un copil mic înghite pastă?
Cantitățile recomandate, bobul de orez și bobul de mazăre, țin cont de faptul că cei mici înghit o parte din pastă. Problema apare doar dacă un copil mănâncă o cantitate mare dintr-un tub. În acest caz sună pediatrul sau medicul de familie și spune-le ce pastă era și cam cât a înghițit. Dacă apar vărsături repetate, somnolență neobișnuită sau copilul nu se simte bine, mergi la urgențe sau sună la 112.
Pot folosi pasta mea de adult pentru copilul de 4 ani?
Da, dacă are între 1350 și 1500 ppm și pui doar cât un bob de mazăre, cu supraveghere. Ghidurile britanice acceptă pasta de familie la orice vârstă, cu condiția cantității corecte. Aroma mentolată e uneori prea „iute” pentru cei mici, iar asta e de obicei singurul motiv practic pentru o pastă de copii.
Contează dacă pe tub scrie fluorură de sodiu sau altă formă?
Pentru prevenirea cariilor, formele de fluor folosite în paste funcționează toate dacă au concentrația potrivită. Fluorura de staniu are un efect în plus asupra gingiilor și a sensibilității, dar la unii oameni poate lăsa pete ușoare, care se îndepărtează la igienizare.
Pasta cu fluor ajută la dinții sensibili?
Fluorul întărește suprafața dintelui, dar pentru sensibilitate se folosesc paste cu ingrediente speciale, care de regulă conțin și fluor. Dacă sensibilitatea a apărut brusc, e doar la un dinte sau te doare și când muști, du-te la control: poate fi o carie, o fisură sau o plombă desprinsă.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
