Apa de gură: cum alegi tipul potrivit și cum o folosești corect

Apa de gură nu înlocuiește periajul și curățarea dintre dinți, dar poate fi un adaos util dacă ai o nevoie precisă: risc crescut de carii, gingii inflamate pentru o perioadă, o extracție sau o intervenție recentă. Pentru respirație proaspătă, efectul unei ape de gură obișnuite ține puțin. Așa că întreabă-te întâi pentru ce o vrei.

Ce poate și ce nu poate face

Placa bacteriană este un strat lipit de dinți și se îndepărtează mecanic, cu periuța și cu ața sau periuțele interdentare. Apa de gură ajunge peste tot în gură, dar nu dezlipește placa deja formată. Ce poate face este să reducă bacteriile de la suprafață și să lase pe dinți și pe gingii un ingredient activ, cum ar fi fluorul sau un antiseptic.

Dacă ai dinți și gingii sănătoase și te speli corect, apa de gură nu este obligatorie. Nu e un pas „final” fără de care igiena e incompletă, așa cum sugerează multe reclame. Un periaj corect și curățarea zilnică între dinți contează mult mai mult.

Cosmetică sau terapeutică

Apele de gură cosmetice lasă un gust plăcut și o senzație de prospețime, dar nu au efect dovedit asupra cariilor sau a bolilor gingivale. Sunt în regulă înainte de o întâlnire, dar dacă ai nevoie de ele zilnic ca să-ți acoperi respirația, probabil maschezi o problemă. Mirosul persistent vine de obicei de pe limbă, dintre dinți sau din gingii inflamate, iar cauzele sunt explicate în articolul despre respirația urât mirositoare.

Apele de gură terapeutice conțin un ingredient activ cu efect demonstrat: fluor împotriva cariilor, un antiseptic împotriva plăcii și gingivitei, un desensibilizant pentru dinții sensibili. Pe raft, întoarce sticla și citește ingredientele, nu promisiunile de pe față.

Ingredientele și pentru cine sunt

Fluorul, pentru risc de carii

O apă de gură cu fluorură de sodiu ajută persoanele care fac carii des, pe cele cu aparat ortodontic fix, cu gură uscată sau cu rădăcini dezvelite prin retragerea gingiilor. Completează pasta cu fluor, nu o înlocuiește. Cel mai mult ajută dacă o folosești la alt moment decât periajul, de exemplu după prânz, ca să ai o „doză” de fluor în plus în timpul zilei.

Clorhexidina, pentru perioade scurte

Este antisepticul de referință pentru gură, cel mai studiat și cu efectul cel mai puternic asupra plăcii. Medicul o recomandă, de exemplu, după o extracție sau o intervenție chirurgicală, în tratamentul parodontitei sau când nu poți peria o zonă o vreme. Folosită săptămâni sau luni la rând, colorează maroniu dinții și limba, modifică temporar gustul și favorizează depunerile de tartru. De aceea o folosești cât îți spune medicul, nu din proprie inițiativă, ca apă de gură zilnică. Unele ingrediente din pastă îi reduc efectul, așa că lasă o pauză de cel puțin jumătate de oră între periaj și clătire, dacă medicul nu ți-a spus altfel.

Antiseptice pentru uz zilnic

Clorura de cetilpiridiniu și amestecurile de uleiuri esențiale (mentol, timol, eucaliptol) sunt antiseptice mai blânde. Folosite pe lângă periaj, reduc moderat placa și inflamația gingiilor. Și ele pot păta ușor dinții la unii oameni, dar mult mai puțin decât clorhexidina.

Pentru sensibilitate și pentru albire

Apele de gură pentru dinți sensibili conțin ingrediente care calmează nervul dintelui sau astupă canalele microscopice din dentină, de exemplu nitrat de potasiu, clorură de stronțiu sau arginină. Efectul apare după câteva săptămâni de folosire regulată, nu de la prima clătire. Cele de „albire” au peroxid în concentrație mică și ajută cel mult la petele superficiale. Pentru o schimbare vizibilă de culoare, opțiunile sunt descrise în articolul despre dinții îngălbeniți sau pătați.

Cum o folosești corect

1. Citește eticheta: cantitatea (de obicei măsurată în capac) și cât timp clătești, de regulă între 30 de secunde și un minut.
2. Nu o folosi imediat după periaj, pentru că speli fluorul concentrat lăsat de pastă. Alege alt moment al zilei, cu excepția situațiilor în care medicul ți-a spus altceva.
3. Trece lichidul printre dinți, prin toată gura, apoi scuipă-l. Nu îl înghiți.
4. Nu mânca și nu bea nimic cam 30 de minute după clătire, mai ales dacă apa de gură are fluor.
5. Nu o dilua dacă eticheta nu spune asta.

Cu alcool sau fără alcool

Alcoolul ajută la dizolvarea celorlalte ingrediente, dar are dezavantaje. La mulți oameni provoacă usturime, iar la cei cu mucoase sensibile sau cu gură uscată poate agrava disconfortul. Legătura dintre apele de gură cu alcool și cancerul oral a fost mult discutată, dar studiile nu au dat până acum un răspuns clar.

Variantele fără alcool sunt la fel de eficiente atunci când conțin același ingredient activ și sunt alegerea firească pentru copii, pentru persoanele cu gură uscată, pentru cei aflați în tratamente oncologice și pentru oricine evită alcoolul. Un detaliu practic: imediat după clătirea cu o apă de gură cu alcool, un test de alcoolemie în aerul expirat poate ieși fals pozitiv pentru scurt timp.

Copiii și apa de gură

Apa de gură nu se recomandă copiilor sub 6 ani, pentru că nu știu încă să scuipe tot și pot înghiți cantități mari. După această vârstă are rost doar dacă medicul o consideră utilă, de exemplu la un copil cu aparat ortodontic sau cu multe carii, și atunci se alege un produs pentru copii, fără alcool, folosit sub supraveghere. Ține sticlele sus, departe de mâna celor mici: culoarea și aroma le fac atrăgătoare. Dacă un copil a băut o cantitate mare, sună imediat medicul, iar dacă devine somnolent, vomită repetat sau nu se simte bine, mergi la urgențe sau sună la 112.

Când ai nevoie de dentist, nu de altă apă de gură

Unele probleme nu se rezolvă schimbând produsul. Mergi la control dacă respirația urât mirositoare nu trece după câteva săptămâni de igienă bună, dacă gingiile sângerează constant, dacă o rană din gură nu se vindecă în trei săptămâni sau dacă observi pete albe ori roșii care nu dispar. În aceste situații, o apă de gură puternică doar amână diagnosticul.

Întrebări frecvente