Dacă nu mergi la dentist ani la rând, cel mai probabil se adună tartru, gingiile se inflamează, iar cariile mici cresc fără să doară până ajung aproape de nerv. Unele dintre aceste probleme se pot opri sau inversa ușor dacă sunt prinse devreme. Lăsate ani de zile, pot duce la infecții, dinți care se mișcă și extracții. Vestea bună: aproape oricât ar fi trecut, se poate reface mult.
Placa, tartrul și gingiile care sângerează
Totul pornește de la placa bacteriană, stratul moale și lipicios care se formează zilnic pe dinți. Periajul și curățarea între dinți o scot în mare parte, dar rămân mereu zone mai greu accesibile: spatele ultimilor molari, spațiile dintre dinți, fața dinspre limbă a incisivilor de jos. Acolo, placa începe să se mineralizeze în câteva zile și, în timp, devine tartru, pe care nu-l mai poți scoate cu periuța.
Tartrul e aspru, iar placa se prinde și mai ușor de el. Gingia de lângă se inflamează: devine roșie, umflată și sângerează la periaj. Aceasta este gingivita. Mulți o consideră normală („îmi sângerează puțin gingiile, dar așa am avut mereu”), dar sângerarea e de fapt primul semn de boală.
Gingivita e reversibilă. Un detartraj profesional și câteva săptămâni de periaj și curățare interdentară corecte pot readuce gingia la normal. Fără ele, inflamația poate coborî spre os.
Parodontita: când dinții încep să se miște
Parodontita este stadiul în care inflamația distruge treptat osul și fibrele care țin dintele în maxilar. Nu apare la toată lumea cu gingivită, dar la cei predispuși, la fumători și la persoanele cu diabet evoluează mai des și mai repede.
Între gingie și dinte se formează pungi parodontale, spații adânci în care bacteriile nu mai pot fi scoase acasă. Semnele vin târziu și par banale: respirație urât mirositoare care nu trece, gingii retrase care fac dinții să pară mai lungi, spații noi între dinți din față, senzația că mușcătura „s-a schimbat”. Durerea apare rar, de obicei doar când se formează un abces în gingie.
Tratamentul presupune curățarea profundă a rădăcinilor sub gingie, uneori în mai multe ședințe, și apoi controale la intervale mai scurte. Osul pierdut nu revine de la sine, dar boala se poate opri, iar mulți dinți se pot păstra ani de zile. Netratată, parodontita duce adesea la pierderea dinților.
Cariile: de la o pată la un abces
Caria începe ca o zonă albă, mată, de smalț demineralizat, de multe ori între dinți, unde nu o vezi în oglindă. În acest stadiu nu doare și, uneori, se poate opri cu fluor și igienă atentă.
Pe măsură ce trece de smalț și intră în dentină, caria avansează mai repede. Apar sensibilitatea la rece, la dulce, uneori o durere scurtă când muști. Mulți se obișnuiesc cu ea și mestecă pe cealaltă parte. Când caria ajunge la nerv, durerea devine spontană, pulsatilă, adesea mai rea noaptea. Atunci e nevoie de obicei de tratament de canal.
Dacă nici atunci nu se intervine, nervul moare. Paradoxal, durerea poate dispărea câteva săptămâni sau luni, dar infecția continuă spre vârful rădăcinii și poate forma un abces dentar: umflătură pe gingie sau în obraz, gust neplăcut, durere la mușcat. Uneori, dintele se rupe pur și simplu la o masă obișnuită, pentru că a rămas doar o coajă de smalț.
O infecție dentară se poate extinde. Dacă ai febră, umflătura din obraz sau de sub mandibulă crește, nu poți deschide gura, înghiți sau respira ușor, mergi la urgențe sau sună la 112.
Ce înseamnă un dinte pierdut
Pierderea unui singur dinte schimbă mai mult decât pare. Dinții vecini se înclină spre golul rămas, dintele de pe arcada opusă poate coborî sau urca spre gol, iar între dinți apar spații în care se adună mâncarea. Mestecatul se mută pe cealaltă parte, care se uzează mai repede.
Osul din locul dintelui extras se retrage treptat. Dacă mai târziu vrei un implant, s-ar putea să fie nevoie de adiție osoasă înainte. Variantele de înlocuire (punte, implant, proteză) au fiecare avantaje și limite; le poți compara în articolul despre punte dentară sau implant. Toate costă însă mai mult și cer mai mult timp decât plomba care ar fi salvat dintele.
Legătura cu restul corpului
Gura nu e izolată de restul organismului, dar merită spus corect ce se știe. Parodontita este asociată cu diabetul, bolile cardiovasculare și unele complicații ale sarcinii. Asocierea nu înseamnă că boala gingiilor provoacă singură aceste boli; ele au factori de risc comuni (fumatul, de exemplu), iar cercetarea continuă.
Relația cu diabetul este cea mai bine documentată și merge în ambele sensuri. Diabetul necontrolat crește riscul de parodontită, iar inflamația gingiilor poate îngreuna controlul glicemiei. Federația Europeană de Parodontologie notează că tratarea parodontitei la persoanele cu diabet poate îmbunătăți valorile glicemiei. Dacă ai diabet, vezi și ce înseamnă concret legătura dintre diabet și sănătatea orală.
Prima vizită după mulți ani: la ce să te aștepți
Cel mai greu e de obicei să suni pentru programare. Mulți amână din rușine („o să se uite urât la mine”), din frică sau pentru că se tem de cost. Medicii văd zilnic pacienți care n-au mai fost de ani de zile; nu ești un caz special și nu e treaba lor să te judece.
La prima vizită, medicul te întreabă ce te deranjează și ce boli sau medicamente ai. Apoi îți examinează dinții, gingiile și mucoasa și, de regulă, face o radiografie panoramică sau câteva radiografii mici. Dacă ai o durere sau o infecție, aceea se rezolvă prima. Restul se pune într-un plan pe etape: întâi igienizare și stabilizarea gingiilor, apoi cariile, apoi lucrările. Poți cere ca planul să fie împărțit în funcție de urgență și de buget.
Dacă frica e cea care te ține departe, spune-o de la început. Anestezia locală face ca majoritatea tratamentelor să fie nedureroase, iar pentru anxietatea dentară există soluții, de la ședințe scurte și pauze stabilite cu un semn al mâinii până la sedarea cu protoxid de azot. Mulți pacienți spun, după primele vizite, că amânarea a fost mai grea decât tratamentul.
Întrebări frecvente
După câți ani fără dentist e „prea târziu”?
Nu există un prag. Chiar și după mulți ani, cei mai mulți pacienți au dinți care se pot păstra. Ce se poate salva depinde de starea gingiilor, a osului și a fiecărui dinte, nu de timpul trecut în sine.
Dacă nu mă doare nimic, am totuși probleme?
Se poate. Cariile incipiente, tartrul și parodontita sunt adesea nedureroase ani de zile. Absența durerii nu înseamnă că dinții sunt sănătoși, iar singurul mod de a afla e un control cu examinare și radiografii.
Cât de des ar trebui să merg după ce îmi fac tratamentele?
Intervalul îl stabilește medicul după riscul tău. Poate fi de câteva luni dacă ai avut boală parodontală sau multe carii și se poate lungi pe măsură ce situația se stabilizează.
Detartrajul după mulți ani doare?
Poate fi neplăcut dacă gingiile sunt foarte inflamate sau tartrul e mult. În aceste cazuri, medicul poate face anestezie locală sau poate împărți curățarea în mai multe ședințe. Sângerarea din primele zile scade pe măsură ce gingiile se vindecă.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
