O pungă parodontală este un spațiu prea adânc între gingie și dinte, format atunci când inflamația a distrus o parte din fibrele și osul care țin dintele. La o gingie sănătoasă acest spațiu are de obicei 1–3 mm; de la 4 mm în sus vorbim de pungă, semn de parodontită. Pungile se măsoară cu o sondă fină la dentist, iar tratamentul începe aproape întotdeauna cu o curățare profundă sub gingie.
De la șanțul normal la pungă
În jurul fiecărui dinte gingia formează un mic șanț, ca un guler lipit de dinte. Când e sănătos, e puțin adânc și îl poți ține curat cu periuța și ața.
Dacă placa bacteriană rămâne zile la rând la marginea gingiei, apare gingivita: gingie roșie, umflată, care sângerează la periaj. În acest stadiu totul este reversibil. La unii oameni însă inflamația coboară. Bacteriile și reacția de apărare a organismului distrug treptat fibrele care leagă gingia de dinte și osul din jurul rădăcinii. Șanțul se adâncește și devine pungă.
Punga e un loc ideal pentru bacterii: are puțin oxigen și nu poate fi curățată acasă. Placa de acolo se mineralizează și devine tartru subgingival, iar inflamația se întreține singură. Fără tratament, osul continuă să se piardă, dinții încep să se miște și, în timp, se pot pierde.
Nu toată lumea face parodontită la fel. Fumatul este cel mai important factor de risc controlabil. Diabetul prost controlat, predispoziția genetică, stresul și unele boli sau tratamente care scad imunitatea cresc și ele riscul.
Pungile rareori dor, motiv pentru care mulți oameni află de ele abia la dentist. Poți totuși observa câteva semne: gingii care sângerează des la periaj, dinți care par mai lungi pentru că gingia s-a retras, spații noi între dinții din față, un gust neplăcut sau o respirație urât mirositoare care revine, dinți care se mișcă puțin când îi apeși cu limba. Oricare dintre ele merită verificat.
Cum se măsoară pungile
Măsurarea se numește sondaj parodontal. Medicul folosește o sondă subțire, gradată în milimetri, cu vârf rotunjit. O introduce ușor între gingie și dinte și citește adâncimea până unde intră fără forță. Se măsoară în mai multe puncte pe fiecare dinte, de obicei șase, trei pe partea dinspre obraz și trei pe partea dinspre limbă sau cerul gurii, iar asistenta notează cifrele într-o fișă.
Senzația e de ușoară presiune. Acolo unde gingia e inflamată poate înțepa puțin și apare o picătură de sânge. Sângerarea la sondaj este și ea notată, pentru că arată inflamație activă.
Ca reper, cifrele se citesc cam așa:
- 1–3 mm, fără sângerare: gingie sănătoasă
- 1–3 mm cu sângerare: de regulă gingivită
- 4–5 mm: pungi moderate, de obicei parodontită în stadiu incipient sau mediu
- 6 mm sau mai mult: pungi adânci, cu pierdere osoasă mai mare
Adâncimea pungii nu spune totul. Dacă gingia s-a retras, punga poate părea mică deși s-a pierdut mult os. Invers, o gingie foarte umflată poate da o „pseudopungă” de 4 mm fără nicio pierdere de os. De aceea medicul măsoară și cât s-a retras gingia, verifică mobilitatea dinților și se uită pe radiografii la nivelul osului. Din toate acestea stabilește stadiul bolii și planul de tratament.
Tratamentul fără chirurgie: curățarea profundă
Primul pas este aproape întotdeauna nechirurgical. Începe cu instrucțiuni de igienă pe măsura ta: ce periuță, ce mărime de periuțe interdentare, unde îți scapă placa. Fără această parte, orice tratament la cabinet ține puțin.
Urmează detartrajul subgingival și netezirea rădăcinilor, numite adesea chiuretaj subgingival. Se fac cu anestezie locală, pe zone, în una sau mai multe ședințe. Medicul folosește instrumente cu ultrasunete și instrumente manuale fine ca să scoată tartrul și placa de pe rădăcini, din interiorul pungilor. În timpul procedurii simți vibrații și presiune, dar nu durere. După aceea gingia poate fi sensibilă câteva zile, iar dinții pot fi mai sensibili la rece.
Pe măsură ce inflamația scade, gingia se strânge și punga se micșorează. Uneori gingia se retrage puțin și dinții par mai lungi; e un efect al vindecării, nu un semn că tratamentul a eșuat. În unele cazuri, mai ales la formele avansate sau cu evoluție rapidă ori la pacienți cu anumite boli, medicul poate adăuga antibiotice, dar doar ca ajutor pentru curățare, nu în locul ei.
După câteva săptămâni urmează reevaluarea: pungile se măsoară din nou, iar cifrele se compară cu cele de la început. Multe pungi de 4–5 mm se închid sau devin stabile după acest tratament.
Când e nevoie de chirurgie
Dacă după curățarea profundă rămân pungi adânci care sângerează, mai ales de 6 mm sau mai mult, sau dacă osul s-a pierdut neuniform, medicul parodontolog poate propune o intervenție chirurgicală. Scopul este să vadă direct rădăcinile și osul și să curețe zonele la care instrumentele nu au ajuns fără deschiderea gingiei.
În chirurgia cu lambou, sub anestezie locală, gingia se desprinde puțin de pe os, rădăcinile se curăță sub control vizual, conturul osului se poate netezi, iar gingia se coase înapoi mai strâns pe dinte. Punga rezultată este mai mică și mai ușor de întreținut.
Când defectul osos are o formă favorabilă, se pot folosi tehnici regenerative. Medicul pune în defect un material de adiție osoasă, uneori acoperit cu o membrană care împiedică gingia să ocupe spațiul unde vrea să se formeze os nou. Nu orice defect se poate regenera, iar rezultatul depinde mult de fumat, de igienă și de forma defectului. Medicul îți va spune ce se poate aștepta în cazul tău.
Ce urmează după tratament
Parodontita este o boală cronică. Tratamentul o poate opri, dar pungile pot reveni dacă placa se acumulează din nou. De aceea urmează un program de întreținere: controale și curățări profesionale la 3–6 luni, în funcție de cât de avansată a fost boala și de riscul tău. La aceste vizite pungile se remăsoară, iar zonele care încep să sângereze din nou se tratează din timp.
Acasă, curățarea între dinți devine la fel de importantă ca periajul. La pacienții tratați pentru parodontită, spațiile dintre dinți sunt adesea mai largi, iar periuțele interdentare curăță de obicei mai bine decât ața. Renunțarea la fumat îmbunătățește clar rezultatele, iar dacă ai diabet, un control bun al glicemiei ajută și gingiile. Despre boala în ansamblu poți citi mai mult în articolul despre parodontită.
Întrebări frecvente
Doare măsurarea pungilor?
De obicei nu. Simți o presiune ușoară și poate o înțepătură în zonele inflamate. Dacă gingia e foarte sensibilă, spune-i medicului; măsurarea se poate face mai blând sau, rar, cu anestezie locală.
Se pot închide complet pungile parodontale?
Pungile mici și medii se reduc adesea mult după tratament, uneori până la valori normale. Osul pierdut nu revine de la sine, dar boala poate fi oprită. În unele defecte, tehnicile regenerative pot reface parțial osul.
Am pungi de 5 mm. E grav?
O pungă de 5 mm arată de obicei că există parodontită și că e nevoie de tratament, dar nu înseamnă că vei pierde dintele. La acest nivel, curățarea profundă și igiena bună dau de obicei rezultate bune.
De ce trebuie să revin atât de des la control după tratament?
Pentru că bacteriile recolonizează pungile în câteva luni, iar tu nu le poți curăța complet acasă. Vizitele de întreținere la 3–6 luni opresc reactivarea bolii înainte să se piardă din nou os.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
