Hipersensibilitatea dentinară – ce sunt dinții sensibili?
Hipersensibilitatea dentinară – ce sunt dinții sensibili?
Hipersensibilitatea dentinară (HD) este definită medical ca o durere ascuțită, scurtă, care apare la nivelul dentinei expuse ca răspuns la stimuli termici, evaporativi, tactili, osmotici sau chimici și care nu poate fi atribuită niciunei alte forme de defect sau boală dentară.
Este una dintre cele mai frecvente plângeri dentare, afectând între 10% și 30% din populația generală și până la 74% din pacienții parodontali.
Mecanismul fiziopatologic – Teoria hidrodinamică
Cea mai acceptată explicație a hipersensibilității dentinare este teoria hidrodinamică Brännström (1963):
- Dentina expusă conține tubuli dentinari – canale microscopice (diametru 0,5-2,2 μm) care se întind de la suprafața dentinei până la pulpa dentară
- Tubulii sunt umpluți cu fluid dentinar
- Stimulii externi (frig, cald, dulce, acid, presiune) produc mișcarea rapidă a acestui fluid
- Mișcarea fluidului activează mecanoreceptorii (fibrele nervoase A-delta) de la nivelul joncțiunii dento-pulpare
- Rezultatul: durere ascuțită, bine localizată, de scurtă durată
Tubulii dentinari de la dentina sensibilă sunt mai largi și mai numeroși decât la dentina nesensibilă – aceasta explică de ce nu orice expunere dentinară duce la sensibilitate.
Cauzele expunerii dentinare
Pierderea smalțului (coroana dintelui)
- Eroziunea – acțiunea acizilor extrinseci (alimente, băuturi) sau intrinseci (reflux gastric, bulimie)
- Atriția – uzura mecanică prin contact dinte-dinte (bruxism)
- Abraziunea – uzura mecanică prin factori externi (periaj agresiv, obiecte tari)
- Abfracția – forțe ocluzale excentrice care creează leziuni cervicale
Retracția gingivală (rădăcina dintelui)
Rădăcina nu este acoperită cu smalț, ci cu cement – un țesut mult mai moale, vulnerabil la erosiune și atriție:
- Boala parodontală
- Periaj agresiv sau incorect
- Chirurgia parodontală (temporar)
- Recesie fiziologică legată de vârstă
Diagnosticul diferențial
Hipersensibilitatea dentinară trebuie diferențiată de:
- Durerea pulpară – durată mai lungă a durerii, spontană
- Caria dentară – cavitate vizibilă, durere la dulce și presiune
- Fractura dentară – durere la presiune, vizibilă la examinare
- Durerea post-restaurare – apare după plombe sau coroane
- Gingivita/parodontita – durere gingivală, nu dentară
Gradarea severității
- Ușoară: răspuns la stimuli severi (gheață), trece rapid
- Moderată: răspuns la stimuli moderați (aer rece, băuturi reci)
- Severă: răspuns la stimuli blânzi (aer la temperatura camerei, atingere)
Strategii de tratament
Agenți desensibilizanți (aplicare acasă)
- Nitrat de potasiu 5% – depolarizează nervul, reduce transmiterea durerii
- Fluorură de staniu – precipită în tubulii dentinari, obstrucționând fluxul
- Hidroxiapatită nanometrică – remineralizează și sigilează tubulii
- Argininą 8% + carbonat de calciu (sistem Pro-Argin) – sigilare eficientă a tubulilor
Tratamente profesionale (la cabinet)
- Fluor concentrat – lac de fluor 5% sau gel APF
- Oxalat de potasiu – precipitat în tubuli
- Adezivi dentinari și bonding – acoperire fizică a dentinei
- Laser (Er:YAG, Nd:YAG) – modifică morfologia tubulilor sau acțiune neurală
- Iontoforeza cu fluor – penetrare profundă în tubuli
Tratamentul cauzei de bază
- Tratament parodontal pentru retracția gingivală
- Gutieră ocluzală pentru bruxism
- Tratamentul refluxului gastric
- Educație și modificarea tehnicii de periaj
