Regenerarea osoasă ghidată (GBR, de la „guided bone regeneration”) este o intervenție prin care se reface osul pierdut din maxilar sau mandibulă, de obicei ca să poată fi pus un implant. Chirurgul pune material de adiție osoasă în zona lipsă și îl acoperă cu o membrană care ține gingia la distanță cât timp se formează os nou. Pe cazurile potrivite, rezultatele sunt previzibile, dar depind mult de mărimea defectului, de tehnica chirurgului și de câteva lucruri care țin de tine, mai ales fumatul.
Cum funcționează „ghidarea”
După o operație, gingia se vindecă mult mai repede decât osul. Dacă un spațiu rămâne liber, țesutul moale îl ocupă primul și osul nu mai are loc să crească. Ideea GBR este simplă: pui o barieră între gingie și zona care trebuie să se umple cu os.
Bariera este o membrană subțire, compatibilă cu țesuturile. Sub ea, materialul de adiție osoasă ține spațiul deschis și servește drept schelet pe care celulele osoase migrează din osul din jur. În câteva luni, o parte din material este înlocuită de os propriu, iar zona capătă volumul necesar pentru un implant dentar.
Chirurgii rezumă condițiile de reușită în patru idei: gingia trebuie închisă complet peste grefă, fără tensiune; zona are nevoie de o bună irigație cu sânge; spațiul de sub membrană trebuie menținut; iar grefa și membrana nu trebuie să se miște în timpul vindecării. Aproape toate recomandările de după operație țin de aceste patru lucruri.
De unde apare lipsa de os
Cea mai frecventă cauză este timpul. După o extracție dentară, osul care susținea dintele se resoarbe, cel mai repede în primele luni. Creasta devine mai îngustă și mai joasă, iar pe partea dinspre obraz peretele osos este adesea foarte subțire de la început.
Parodontita netratată distruge osul din jurul dinților înainte ca aceștia să fie scoși. Infecțiile vechi de la vârful rădăcinii și chisturile lasă goluri în os. Extracțiile dificile, în care s-a pierdut o parte din peretele osos, și loviturile la față pot avea același efect. Și protezele mobile purtate mulți ani apasă pe creastă și accelerează resorbția.
Când îți poate propune medicul GBR
Cea mai des întâlnită situație: vrei un implant, dar tomografia arată că osul este prea îngust sau prea jos. Dacă defectul e mic, GBR se face chiar în ședința în care se pune implantul, acoperind cu grefă și membrană porțiunea de spiră rămasă descoperită. Dacă lipsa de os e mare, se face întâi grefa, iar implantul se pune după vindecare.
O variantă înrudită este prezervarea alveolei: imediat după extracție, medicul umple locul dintelui cu material de adiție, uneori acoperit cu o membrană, ca să limiteze pierderea de os până la implant. E o procedură mai mică și este utilă mai ales în zona din față, unde contează aspectul gingiei.
În zona molarilor de sus, unde problema este de obicei înălțimea osului sub sinus, se folosește o tehnică dedicată, sinus lift-ul. Iar pentru defectele osoase din jurul unui dinte cu parodontită există o procedură apropiată, regenerarea tisulară ghidată, făcută de parodontolog, care încearcă să refacă atât osul, cât și atașamentul gingiei la dinte.
Cum decurge intervenția
Totul începe cu o tomografie CBCT, singura investigație care arată exact grosimea și înălțimea osului. Pe ea, chirurgul măsoară defectul și îți poate spune dacă implantul se poate pune în aceeași ședință.
Operația se face de obicei cu anestezie locală, ca la o extracție. Simți presiune și vibrații, nu durere. Pașii sunt, în linii mari, aceiași:
- Se face o incizie și gingia se ridică de pe os, ca să fie vizibil defectul.
- Se curăță zona de țesut inflamat, iar osul este uneori perforat fin, ca să sângereze și să aducă celule noi.
- Se așază materialul de adiție și se modelează după forma pe care trebuie să o aibă creasta.
- Peste el se pune membrana, uneori fixată cu pini mici sau șuruburi de titan.
- Gingia se întinde și se coase complet peste membrană, fără tensiune.
Materialul poate fi os propriu (recoltat de obicei din altă zonă a gurii), os uman de la bănci de țesuturi, os animal prelucrat sau un substitut sintetic; adesea se combină. Membranele pot fi resorbabile, care se dizolvă singure, sau nerezorbabile (din PTFE ori plasă de titan), folosite la defectele mari și care se scot la o a doua intervenție. Întreabă ce se folosește în cazul tău și dacă va fi nevoie de a doua operație.
Vindecarea: la ce să te aștepți
Primele trei-patru zile sunt cele mai neplăcute: umflătură, uneori vânătăi, o durere moderată comparabilă cu durerea de după o extracție mai dificilă. Compresele reci în prima zi, somnul cu capul ușor ridicat și calmantele recomandate de medic ajută. Firele se scot de obicei după una-două săptămâni.
Cât se vindecă gingia, grija principală este să nu pui presiune pe zonă. Mestecă pe partea opusă, mănâncă moale și nu trage de buză să „vezi cusăturile”. Dacă porți o proteză mobilă peste zona operată, medicul ți-o va ajusta sau îți va spune să nu o porți o perioadă, pentru că presiunea ei poate deschide plaga. Fumatul e factorul care strică cel mai des o grefă: reduce circulația sângelui și crește mult riscul ca membrana să se expună. Dacă poți renunța măcar câteva săptămâni înainte și după, șansele cresc.
Maturarea osului durează mai mult decât vindecarea gingiei. La defectele mici se așteaptă de obicei în jur de 3–6 luni, la cele mari 6–9 luni sau chiar mai mult, înainte de implant. Momentul exact îl stabilește chirurgul după o nouă tomografie.
Sună medicul dacă după a treia zi durerea și umflătura cresc în loc să scadă, dacă vezi membrana ieșind prin gingie, dacă ai puroi, gust urât persistent sau febră. Dacă umflătura se întinde rapid spre ochi sau gât ori îți este greu să înghiți sau să respiri, mergi la urgențe sau sună la 112.
Ce șanse are și ce poate merge prost
Pentru defectele mici și medii, GBR este o metodă bine documentată, iar implanturile puse în os regenerat au rezultate apropiate de cele din os natural. Defectele mari, mai ales cele în înălțime, sunt mai greu de refăcut și au mai multe complicații. Un chirurg serios îți va spune dinainte dacă un caz este la limită.
Cea mai importantă complicație este expunerea membranei: gingia se deschide și membrana devine vizibilă în gură. Poate duce la infecție și la pierderea unei părți din grefă. Uneori se gestionează cu clătiri și controale dese, alteori membrana trebuie scoasă mai devreme. Pot apărea și infecția, resorbția parțială a grefei (se obține mai puțin os decât s-a sperat) și, rar, amorțeli temporare când se lucrează aproape de un nerv.
Șansele scad la fumători, la cei cu diabet necontrolat, la cei cu igienă orală slabă și la cei care au urmat tratamente cu anumite medicamente pentru oase sau radioterapie în zona capului. Spune-i medicului tot ce iei, chiar dacă ți se pare fără legătură.
Întrebări frecvente
Doare regenerarea osoasă ghidată?
În timpul intervenției, nu, pentru că se face cu anestezie. După ce trece anestezia, durerea e de obicei moderată în primele zile și se controlează cu calmante. Umflătura poate fi mai vizibilă decât te-ai aștepta, mai ales în a doua zi, și nu înseamnă că ceva a mers prost.
Se poate pune implantul în aceeași ședință?
Da, când defectul este mic și implantul are suficientă stabilitate în osul existent. La defectele mari, grefa se face separat, iar implantul se pune după câteva luni. Decizia se ia pe baza tomografiei și, uneori, abia în timpul operației.
Ce material de adiție este cel mai bun?
Osul propriu are cele mai bune proprietăți biologice, dar recoltarea înseamnă încă o zonă operată. Materialele de origine animală sau sintetice evită asta și se resorb mai lent, ceea ce ajută la păstrarea volumului. În practică se combină des. Nu există o variantă universal mai bună; contează mărimea defectului și experiența chirurgului.
Ce se întâmplă dacă grefa nu reușește?
Se așteaptă vindecarea zonei, apoi se reevaluează pe tomografie. Uneori se repetă intervenția, alteori se alege un implant mai scurt ori mai îngust sau o altă soluție, cum ar fi o punte dentară.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
