O extracție dentară se face cu anestezie locală, așa că în timpul ei simți presiune și împingere, dar nu durere. Disconfortul apare după ce trece amorțeala, e de obicei cel mai puternic în primele două-trei zile și apoi scade. Cele mai multe complicații se evită dacă protejezi cheagul de sânge din alveolă în primele zile: fără clătiri energice, fără pai, fără fumat.
Când ajunge un dinte să fie scos
Medicul încearcă de regulă să păstreze dintele, iar extracția rămâne soluția când tratamentul nu mai are șanse. Cele mai frecvente motive sunt:
- o carie care a distrus atât de mult din dinte încât nu mai rămâne ce reface, nici cu coroană;
- o infecție care nu poate fi controlată prin tratament de canal sau un tratament de canal eșuat, fără posibilitate de refacere;
- parodontita avansată, când osul din jurul dintelui s-a pierdut și dintele se mișcă;
- o fractură care coboară adânc în rădăcină;
- o măsea de minte inclusă sau care produce probleme repetate;
- lipsa de spațiu înaintea unui tratament ortodontic, în anumite cazuri.
Dacă ți s-a spus că dintele „trebuie scos” și ai dubii, e rezonabil să întrebi de ce nu se poate salva sau să ceri o a doua opinie. Un medic bun îți explică pe radiografie ce vede.
Extracție simplă sau chirurgicală
Extracția simplă se face la dinții care se văd în gură și au suficientă coroană cât să fie prinși. Medicul desprinde dintele din ligamentele care îl țin în os cu un instrument subțire numit elevator, apoi îl scoate cu un clește potrivit formei lui. De multe ori nu e nevoie de fire.
Extracția chirurgicală e necesară când dintele nu a ieșit complet, s-a rupt la nivelul gingiei, are rădăcini foarte curbe sau au rămas rădăcini în os de la o extracție mai veche. Medicul face o mică incizie în gingie, uneori îndepărtează puțin os sau taie dintele în bucăți ca să-l scoată fără să forțeze osul. La final se pun fire de sutură. Sună mai dramatic decât e: se face tot cu anestezie locală, doar durează mai mult și recuperarea e de obicei ceva mai lungă. Cazurile complicate sunt trimise adesea la un chirurg oral.
Ce spui medicului înainte
Înainte de extracție, medicul face o radiografie ca să vadă forma rădăcinilor și poziția lor față de sinus sau de nervi. Te va întreba despre sănătatea ta, iar aici e important să fii complet.
Spune-i dacă iei anticoagulante sau antiagregante, medicamente pentru osteoporoză (unele pot afecta vindecarea osului), dacă ai diabet, boli de inimă, tensiune mare sau ai făcut radioterapie în zona capului. Nu opri singur un anticoagulant „ca să nu sângereze”: decizia se ia împreună cu medicul care ți l-a prescris, pentru că oprirea poate fi mai periculoasă decât sângerarea. În cazul diabetului, contează cât de bine e controlat în acea perioadă.
Antibioticul nu se dă de rutină la o extracție. Medicul îl prescrie doar în anumite situații, iar tu nu trebuie să-l iei din proprie inițiativă. Dacă îți e frică, spune-o direct. Medicul poate lucra mai încet, poate face pauze sau poate discuta despre gestionarea anxietății dentare, inclusiv despre sedare.
Ce simți în timpul extracției
Anestezia se face cu un ac subțire și amorțește dintele, gingia și osul din jur în câteva minute. Buza sau limba pot rămâne amorțite câteva ore după.
Apoi medicul lucrează cu mișcări lente și controlate. Vei simți presiune puternică, uneori un scârțâit sau o senzație de tragere, dar nu durere ascuțită. Dacă simți înțepătură sau durere, spune imediat: se poate completa anestezia.
După ce dintele iese, medicul verifică alveola, o curăță și îți pune o compresă sterilă pe care trebuie să o strângi între dinți. Presiunea constantă oprește sângerarea și ajută la formarea cheagului.
Durerea după extracție
După ce trece anestezia apare o durere surdă, uneori pulsatilă, și o ușoară umflătură. E normal. Cele mai grele sunt de obicei primele trei zile, iar în aproximativ o săptămână cei mai mulți se simt aproape normal. Osul continuă să se vindece câteva săptămâni, fără să simți asta.
Pentru durere, ia analgezicul recomandat de medicul tău, după schema primită, și întreabă-l dacă e bine să iei prima doză înainte să treacă amorțeala. Dacă ai boli de stomac, de rinichi sau iei alte medicamente, spune-i, pentru că influențează ce analgezic e potrivit. Mai multe despre ce e normal găsești în articolul despre durerea după extracție.
Dacă durerea scade câteva zile și apoi revine brusc, mai puternică, iradiind spre ureche, însoțită de gust neplăcut, poate fi alveolită (cheagul s-a pierdut și osul a rămas expus). Apare de obicei în primele zile după extracție și e mai frecventă la fumători. Se tratează la dentist, cu curățarea alveolei și un pansament calmant.
Primele zile de recuperare
Aproape toate indicațiile au același scop: să rămână cheagul pe loc.
În ziua extracției:
- ține compresa strânsă cât ți-a spus medicul; dacă mai sângerează, pune una nouă și apasă din nou;
- nu clăti gura, nu scuipa și nu bea cu paiul;
- nu fuma și nu bea alcool;
- pune o compresă rece pe obraz, cu pauze;
- mănâncă moale și nu fierbinte, pe partea opusă;
- evită efortul fizic și ține capul mai sus când te culci.
Din ziua următoare poți clăti foarte blând, lăsând apa să curgă din gură, nu scuipând cu forță. Mulți medici recomandă apă călduță cu puțină sare, de câteva ori pe zi, după mese. Te speli pe dinți normal, dar ocolești zona extracției câteva zile. Revino treptat la alimente mai consistente. Pentru idei concrete, vezi ce mănânci după o extracție.
O pată de sânge pe pernă în prima noapte sau salivă ușor rozalie a doua zi nu sunt motive de îngrijorare. Sângerarea care nu se oprește după mai multe reprize de apăsare fermă cu compresă este.
Când suni medicul sau mergi la urgențe
Sună medicul dacă durerea crește după a treia-a patra zi în loc să scadă, dacă ai gust de puroi, febră sau sângerare care nu se oprește.
Mergi la urgențe sau sună la 112 dacă umflătura se întinde rapid spre ochi, gât sau sub bărbie, dacă ai febră mare cu stare generală proastă, dacă înghiți sau respiri greu. Acestea pot fi semnele unei infecții care se răspândește și nu se tratează acasă.
Ce faci cu spațiul rămas
După ce zona s-a vindecat, merită să discuți cu medicul despre înlocuirea dintelui, mai ales dacă e o măsea sau un dinte din față. Un spațiu gol lăsat ani la rând poate face ca dinții vecini să se încline și dintele de pe arcada opusă să coboare, ceea ce complică mestecatul și igiena.
Variantele principale sunt implantul dentar, puntea pe dinții vecini și proteza parțială mobilă. Fiecare are avantaje și limite, iar alegerea depinde de osul disponibil, de starea dinților vecini, de sănătatea ta și de buget. La măselele de minte, de regulă nu se înlocuiește nimic.
Întrebări frecvente
Cât durează o extracție?
O extracție simplă durează adesea doar câteva minute după instalarea anesteziei. Una chirurgicală poate dura de la un sfert de oră la o oră, în funcție de dinte și de poziția lui.
Pot merge la muncă a doua zi?
De obicei da, dacă munca nu presupune efort fizic mare. După o extracție chirurgicală, unii preferă o zi-două liber. Cei mai mulți își reiau activitățile obișnuite în două-trei zile.
Când pot fuma din nou?
Cu cât mai târziu, cu atât mai bine. Fumatul în primele zile crește clar riscul de alveolită. Dacă nu poți renunța, amână țigara cel puțin câteva zile și întreabă medicul ce recomandă în cazul tău.
Ce e bucata albă din alveolă?
În primele zile, cheagul se acoperă adesea cu un strat alb-gălbui, care e țesut de vindecare, nu puroi. Dacă e însoțit de durere crescândă, miros urât și gust neplăcut, mergi la control.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
