Sinus lift-ul (sau augmentarea sinusală) este o operație prin care se adaugă os în maxilarul de sus, în zona molarilor, acolo unde sinusul a coborât și osul a rămas prea subțire pentru un implant. Nu e o procedură de rutină pentru toată lumea: ai nevoie de ea doar dacă vrei implant în spate, sus, și tomografia arată că nu e destulă înălțime de os. Se face cu anestezie locală, iar implantul se pune fie în aceeași ședință, fie după câteva luni de vindecare.
De ce lipsește osul în zona sinusului
Sinusurile maxilare sunt două cavități cu aer, așezate de o parte și de alta a nasului, chiar deasupra premolarilor și molarilor de sus. La mulți oameni, vârfurile rădăcinilor acestor dinți ajung foarte aproape de podeaua sinusului, uneori despărțite doar de un strat subțire de os.
Când un dinte din zonă se pierde, osul care îl ținea nu mai este solicitat la mestecat și începe să se resoarbă. În același timp, sinusul tinde să „coboare” în spațiul rămas liber (medicii numesc asta pneumatizare). Rezultatul: după câțiva ani fără dinte, deasupra gingiei pot rămâne doar câțiva milimetri de os, prea puțin pentru un implant dentar de lungime obișnuită.
Pe lângă timpul trecut de la extracția dentară, mai contează alte câteva lucruri. Parodontita avansată distruge osul din jurul dinților încă dinainte ca aceștia să cadă. Unii oameni au, pur și simplu, sinusuri mari și un maxilar mai subțire în spate. Iar o infecție veche la rădăcină sau o extracție dificilă pot lăsa în urmă un defect osos.
Ce se face, concret, în timpul unui sinus lift
Sinusul este căptușit pe dinăuntru de o membrană subțire, numită membrana Schneider. În timpul operației, chirurgul dezlipește cu grijă această membrană de pe podeaua osoasă și o ridică puțin, fără să o rupă. În spațiul creat dedesubt pune material de adiție osoasă (grefă). În lunile următoare, grefa servește drept schelet pe care organismul își construiește propriul os.
Materialul poate fi os recoltat de la tine (din altă zonă a maxilarului), os uman de la bănci de țesuturi, os de origine animală prelucrat sau un substitut sintetic. Fiecare are avantaje și limite, iar alegerea ține de mărimea defectului și de preferințele chirurgului. E în regulă să întrebi ce material se folosește în cazul tău și de ce.
Sinus lift intern sau extern: care e diferența
Tehnica se alege după cât os ai deja și cât trebuie adăugat. Decizia se ia pe baza unei tomografii CBCT, pentru că o radiografie panoramică nu arată suficient de precis înălțimea osului și forma sinusului.
Sinus lift intern (crestal)
Se folosește când lipsesc doar câțiva milimetri de os (orientativ, cam până la 3–4 mm). Chirurgul lucrează prin orificiul pregătit pentru implant: cu instrumente speciale împinge ușor în sus podeaua sinusului, împreună cu membrana, și introduce puțină grefă. De cele mai multe ori implantul se pune în aceeași ședință. Pentru pacient seamănă mult cu o inserare obișnuită de implant, doar că poate simți câteva bătăi ușoare de ciocănel, care sunt neplăcute, dar nu dureroase.
Sinus lift extern (lateral)
Când osul rămas este foarte subțire, chirurgul deschide o mică „fereastră” în peretele lateral al maxilarului, deasupra dinților lipsă, ridică membrana prin această fereastră și umple un spațiu mai mare cu grefă. Fereastra se acoperă de obicei cu o membrană de colagen, apoi gingia se coase. Dacă osul existent permite o fixare stabilă, implantul se poate pune în aceeași ședință. Altfel, se așteaptă ca grefa să se maturizeze, de regulă între 4 și 12 luni, în funcție de caz.
Cum decurge ziua operației
Majoritatea intervențiilor se fac cu anestezie locală, ești treaz și nu simți durere, doar presiune și vibrații. Pentru cazuri complexe sau pentru pacienții foarte anxioși se poate discuta sedarea. Dacă știi că te panichezi la dentist, spune-i medicului de la consultație; există soluții și pentru anxietatea dentară, iar un pacient liniștit face și operația mai simplă.
La consultație, chirurgul te va întreba despre problemele de sinus: sinuzite repetate, nas înfundat cronic, polipi, operații ORL. Sunt importante, pentru că un sinus inflamat înainte de operație crește riscul de complicații. Uneori medicul te va trimite întâi la un consult ORL. Te va întreba și dacă fumezi, ce medicamente iei și dacă ai diabet sau osteoporoză tratată cu medicamente care afectează osul.
O intervenție durează, în general, între trei sferturi de oră și două ore. La final primești instrucțiuni scrise și, dacă medicul consideră necesar, rețetă pentru calmante și alte medicamente. Nu lua antibiotice de la tine și nu schimba schema primită fără să întrebi.
Recuperarea: primele zile și primele săptămâni
Umflătura în obraz este normală și atinge de obicei maximul în a doua sau a treia zi. Pot apărea și vânătăi pe obraz sau sub ochi, un pic de sânge din nas în primele zile și o senzație de nas înfundat pe partea operată. De obicei, totul se liniștește în două-trei săptămâni.
Regula care contează cel mai mult: nu îți sufla nasul cu putere în primele două săptămâni (sau cât îți spune chirurgul). Presiunea poate împinge aer și grefă din loc sau poate deschide membrana. Dacă strănuți, fă-o cu gura deschisă. Evită și suptul prin pai, scuba, zborurile cu avionul imediat după operație și instrumentele de suflat, dacă medicul nu îți dă alte indicații.
În rest, recomandările seamănă cu cele de după orice operație în gură:
- comprese reci pe obraz în prima zi, câte câteva minute, cu pauze;
- mâncare moale, căldicică sau rece, mestecată pe partea opusă;
- fără fumat și fără alcool în perioada de vindecare, pentru că ambele încetinesc refacerea osului;
- periaj normal în restul gurii, iar în zona operată doar cum îți arată medicul;
- somn cu capul ușor ridicat în primele nopți.
O durere moderată în primele zile este de așteptat și seamănă cu durerea de după o extracție mai dificilă. Sună chirurgul dacă durerea sau umflătura cresc după a treia zi, dacă ai febră, dacă simți gust neplăcut sau secreție din zonă, dacă îți curge lichid pe nas când bei sau dacă observi granule de material în nas sau în gură. Dacă umflătura se extinde rapid spre ochi sau gât, dacă ai febră mare și te simți foarte rău sau dacă înghiți ori respiri greu, mergi la urgențe sau sună la 112.
Riscuri și complicații
Pe un caz ales corect, sinus lift-ul are rezultate bune, iar procedura e bine studiată. Riscuri are totuși, ca orice operație.
Cea mai frecventă problemă apare chiar în timpul operației: membrana sinusului se fisurează. Membrana e foarte subțire, iar la unii oameni are aderențe sau pereți osoși în interiorul sinusului. O fisură mică se repară de obicei pe loc, cu o membrană de colagen. Dacă ruptura e mare, chirurgul poate opri intervenția și o reia după ce membrana se vindecă.
După operație pot apărea infecția zonei grefate și sinuzita. Riscul e mai mare la cei care aveau deja probleme de sinus sau un sept nazal deviat, de aceea evaluarea dinainte contează. Uneori grefa nu se integrează complet și rămâne mai puțin os decât s-a planificat; fumatul, diabetul necontrolat și infecțiile cresc această șansă. Mai rar pot apărea amorțeli temporare în zonă sau o comunicare între gură și sinus, care trebuie închisă chirurgical.
Există alternative?
Da, iar un medic bun ți le va prezenta înainte să propună o operație. Implanturile scurte pot fi o soluție când osul lipsă este puțin, iar mai multe studii le-au găsit rezultate comparabile, pe termen scurt și mediu, cu implanturile lungi puse după augmentare. În unele cazuri, implanturile se pot înclina astfel încât să ocolească sinusul, cum se face la reabilitările de tip All-on-4 sau All-on-6. Implanturile zigomatice, ancorate în osul pometelui, sunt rezervate atrofiilor foarte severe și se fac doar în centre cu experiență.
Dacă nu vrei sau nu poți face o intervenție chirurgicală, rămân variantele clasice: o punte pe dinții vecini (când aceștia există și sunt sănătoși) sau o proteză parțială. Acestea nu opresc pierderea de os în zona fără dinți, dar pot fi alegerea potrivită pentru anumite persoane.
Întrebări frecvente
Doare sinus lift-ul?
În timpul operației nu, pentru că zona este anesteziată. Simți presiune, vibrații și, la tehnica internă, niște bătăi ușoare. După ce trece anestezia, durerea este de obicei moderată și se controlează cu calmantele recomandate de medic. Mai deranjante sunt, pentru mulți, umflătura și senzația de nas înfundat.
Cât aștept până pot pune implantul?
Dacă implantul se pune în aceeași ședință, aștepți doar vindecarea lui obișnuită înainte de coroană. Dacă s-a făcut doar grefa, pauza este în general de câteva luni, adesea între 4 și 12, în funcție de cât os s-a adăugat și de materialul folosit. Chirurgul decide momentul după o tomografie de control.
Pot face sinus lift dacă am sinuzită?
Nu cât timp sinuzita este activă. O infecție sau o inflamație a sinusului trebuie tratată înainte, uneori cu ajutorul medicului ORL. Dacă ai sinuzite dese sau nas înfundat cronic, spune de la început, ca să fie evaluate pe tomografie.
Ce se întâmplă dacă strănut sau îmi suflu nasul după operație?
Un strănut cu gura deschisă nu pune probleme. Suflatul puternic al nasului în primele săptămâni poate însă deplasa grefa sau poate redeschide membrana. Dacă după un astfel de episod simți că îți curge ceva pe nas, observi granule sau ai sânge din nas care nu se oprește, sună chirurgul.
Pot fumatul sau diabetul să compromită grefa?
Da. Fumatul reduce circulația sângelui în os și este unul dintre cei mai importanți factori de eșec. Diabetul necontrolat încetinește vindecarea și crește riscul de infecție. Ideal ar fi să te oprești din fumat cu câteva săptămâni înainte și să ai glicemia bine controlată.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
