All-on-4 și All-on-6 sunt lucrări fixe, un fel de punte pe toată arcada, prinse în patru, respectiv șase implanturi, pentru cei care nu mai au dinți pe o arcadă sau urmează să-i piardă pe toți. Lucrarea nu se scoate acasă, nu acoperă cerul gurii și, în multe cazuri, se poate pune o variantă provizorie în câteva zile de la operație. Cere însă os suficient, o sănătate generală bună și o igienă foarte atentă pe termen lung.
Pentru cine e gândit tratamentul
Situația tipică: ai purtat ani de zile o proteză mobilă, cea de jos nu mai stă, mănânci doar pe o parte și eviți să râzi în public. Sau ai încă dinți, dar toți se mișcă din cauza parodontitei și medicul ți-a spus că nu mai pot fi păstrați.
Când lipsesc toți dinții, osul maxilarelor se retrage treptat. Proteza mobilă nu oprește acest proces, iar cu timpul se potrivește tot mai prost. Implanturile preiau o parte din forțele de mestecare direct în os și permit o lucrare fixă, stabilă.
Cum funcționează: patru sau șase implanturi
În loc de un implant pentru fiecare dinte, întreaga arcadă de dinți artificiali se sprijină pe câteva implanturi bine plasate.
La All-on-4, două implanturi se pun drept, în zona din față, unde osul e de obicei mai bun, iar două în spate, înclinate. Înclinarea permite implanturi mai lungi și ocolirea sinusului maxilar sus sau a nervului din mandibulă jos. Astfel, la unii pacienți se pot evita adiția osoasă sau sinus liftul, care ar prelungi tratamentul.
La All-on-6 se adaugă două implanturi, ceea ce împarte forțele pe mai multe puncte și oferă o rezervă: dacă un implant are probleme, lucrarea poate rămâne sprijinită pe celelalte. Se alege des pentru arcada de sus, unde osul e mai moale.
Numărul de implanturi nu se alege din catalog. Medicul îl stabilește după o tomografie CBCT, în funcție de cât os ai, cât de dens e și de forțele pe care le va suporta lucrarea (de exemplu, dacă scrâșnești dinții).
Cine e un candidat bun și cine nu
Un candidat bun are suficient os în zonele în care se pun implanturile sau acceptă proceduri de reconstrucție, e nefumător ori e dispus să renunțe și are bolile generale sub control. Diabetul bine echilibrat nu e un obstacol; cel necontrolat crește riscul de eșec.
Medicul va întreba despre fumat, tratamente pentru osteoporoză sau cancer (mai ales radioterapia în zona capului), anticoagulante și boli autoimune. Nu toate sunt interdicții, dar schimbă planul și riscurile. Dacă ai avut parodontită, contează ca boala să fie controlată înainte, pentru că aceleași bacterii pot ataca și implanturile.
Contează și ce aștepți. Lucrarea e fixă și confortabilă, dar nu e identică cu dinții naturali: se simte altfel, cere o curățare mai elaborată decât dinții proprii și necesită controale regulate toată viața.
Etapele tratamentului
Planificarea se face pe baza unei tomografii 3D, a fotografiilor și a amprentelor sau scanărilor. Uneori se folosește un ghid chirurgical tipărit după planul digital, care ajută la poziționarea implanturilor.
Operația se face cu anestezie locală, adesea cu sedare, iar în unele clinici și sub anestezie generală. Dinții care mai sunt se scot în aceeași ședință, se inserează implanturile și se coase gingia. Poate dura câteva ore, în funcție de câte arcade se tratează.
Dacă implanturile sunt suficient de stabile în os, în câteva zile se fixează pe ele o lucrare provizorie din acrilat sau compozit. Așa pleci cu dinți ficși. Nu e o garanție: dacă stabilitatea inițială nu e bună, medicul poate alege să lase implanturile să se vindece fără încărcare, iar între timp porți o proteză mobilă adaptată.
Urmează câteva luni în care implanturile se integrează în os. În această perioadă mănânci moale și nu muști lucruri tari cu lucrarea provizorie, care nu e gândită pentru forțe mari și se poate fisura.
La final se face lucrarea definitivă, cu o structură de rezistență din metal sau zirconiu și dinți din compozit, ceramică sau zirconiu. Materialul influențează aspectul, rezistența, posibilitatea de reparare și costul.
Când compari oferte, verifică ce include fiecare: tomografia, extracțiile, eventualele adiții osoase, lucrarea provizorie, lucrarea definitivă și controalele din primul an. Diferențele mari de preț vin de obicei din sistemul de implanturi, din materialul lucrării finale și din ce anume e trecut sau nu în pachet. Un plan scris, pe etape, te ajută să compari corect.
Ce riscuri există
După operație urmează câteva zile de umflătură, vânătăi și disconfort, mai ales dacă s-au lucrat ambele arcade. Sângerarea ușoară e normală în prima zi. Febra sau umflătura care crește după a treia zi cer un control rapid la chirurgul care te-a operat. Dacă umflătura se întinde spre gât sau ochi, ori înghiți sau respiri greu, mergi la urgențe sau sună la 112.
Pe termen scurt, se poate întâmpla ca un implant să nu se integreze. Pe termen lung, principalul risc este periimplantita: inflamația gingiei din jurul implanturilor ajunge la os și îl distruge treptat. Federația Europeană de Parodontologie arată că igiena deficitară, fumatul și parodontita în antecedente sunt principalii factori de risc și că această boală evoluează mai rapid și se tratează mai greu decât parodontita la dinții naturali.
Pot apărea și probleme mecanice: dinți artificiali ciobiți, șuruburi slăbite sau uzura lucrării, mai ales la cei care scrâșnesc. De regulă se repară, dar trebuie luate în calcul.
Îngrijire și controale
Dinții artificiali nu fac carii, dar gingia și osul din jurul implanturilor pot fi afectate. Periază lucrarea de două ori pe zi, insistând la limita cu gingia, și curăță zilnic sub ea cu ață cu capăt rigid, periuțe interdentare sau un irigator bucal. Igienista îți poate arăta pe loc unde nu ajungi.
Controalele se fac la intervalul stabilit de medic, de regulă de cel puțin două ori pe an. Periodic, lucrarea se demontează la cabinet ca să fie curățată și verificată. Dacă scrâșnești dinții, vei primi o gutieră de noapte. Sângerarea la periaj, umflătura sau un miros neplăcut din jurul unui implant sunt semne să te programezi fără să aștepți controlul următor.
Întrebări frecvente
E mai bună o lucrare All-on-4 decât o proteză pe capse?
Nu neapărat, sunt pentru nevoi diferite. Proteza prinsă pe două-patru implanturi cu capse se scoate pentru curățare, costă mai puțin și e ușor de întreținut, dar tot are o bază roz mai mare. Lucrarea fixă se simte mai aproape de dinții proprii, dar e mai scumpă și cere o igienă mai atentă.
Cât durează până am dinții finali?
De obicei câteva luni după operație, cât implanturile se integrează în os. Dacă a fost nevoie de adiție osoasă sau sinus lift, poate dura mai mult. Lucrarea provizorie acoperă această perioadă.
Se poate face la orice vârstă?
Vârsta în sine contează mai puțin decât sănătatea generală și calitatea osului. Mulți pacienți trecuți de 70 de ani sunt candidați buni, în timp ce un fumător tânăr cu diabet necontrolat poate avea un risc mai mare.
Pot mânca orice cu lucrarea definitivă?
Aproape orice, dar e bine să eviți să rozi oase, gheață sau sâmburi. Forța aplicată pe implanturi nu e amortizată ca la dinții naturali, iar dinții artificiali se pot ciobi.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
