O proteză dentară mobilă înlocuiește dinții lipsă și se scoate din gură pentru curățare. Proteza totală se folosește când nu mai ai niciun dinte pe o arcadă, iar cea parțială când mai ai dinți naturali de care se poate prinde. Primele săptămâni cer răbdare: vorbitul și mestecatul se reînvață, iar gingia are nevoie de câteva ajustări la cabinet până proteza stă bine.
Proteza totală și proteza parțială
Proteza totală, numită popular „placă”, e formată dintr-o bază roz care imită gingia și dinți artificiali. Cea de sus acoperă cerul gurii și se ține prin aderență, ca o ventuză, așa că de obicei stă destul de bine. Cea de jos e mai greu de stabilizat: se sprijină pe o creastă de os mai îngustă, iar limba și obrajii o mișcă permanent. Mulți purtători spun că proteza de jos le dă cele mai multe bătăi de cap.
Proteza parțială umple spațiile dintre dinții naturali rămași și se prinde de ei cu croșete (cârlige mici) sau cu sisteme de prindere mai discrete, montate pe coroane. Pe lângă estetică și mestecat, are și rolul de a împiedica dinții rămași să se încline spre spațiile goale.
Există și proteza imediată, pusă chiar în ziua în care se scot ultimii dinți, ca să nu rămâi fără dinți în perioada de vindecare. Gingia se modifică mult în lunile următoare, așa că proteza imediată va avea nevoie de rebazare sau de înlocuire.
Din ce se fac protezele
Protezele acrilice sunt cele mai răspândite. Sunt mai ieftine, se pot repara și se pot completa cu un dinte dacă mai pierzi unul natural. În schimb sunt mai groase și se pot rupe dacă îți cad pe o suprafață dură.
Proteza scheletată e o proteză parțială cu un schelet metalic subțire, peste care se montează dinții și zonele roz. E mai subțire, mai stabilă și, la arcada de sus, poate lăsa mare parte din cerul gurii liber, ceea ce multă lume simte ca pe un confort mare. Costă mai mult și se face în mai multe etape.
Protezele flexibile, din materiale termoplastice, au prinderi de culoarea gingiei, deci aproape invizibile. Sunt ușoare și comode pentru unii pacienți, dar se repară și se ajustează mai greu și nu se potrivesc tuturor situațiilor. Medicul îți spune dacă e o variantă bună în cazul tău.
Cum se face o proteză
Realizarea unei proteze cere mai multe vizite, de obicei răspândite pe câteva săptămâni:
- Consultația: medicul examinează dinții rămași, gingiile și osul, face radiografii și îți explică variantele.
- Tratamentele pregătitoare: se scot dinții care nu mai pot fi salvați, se tratează cariile și inflamația gingiilor. O proteză pusă peste probleme netratate nu va sta bine.
- Amprentele: una preliminară și apoi una finală, mai precisă.
- Înregistrarea mușcăturii: medicul stabilește cum se întâlnesc arcadele și la ce înălțime trebuie să fie dinții.
- Proba în ceară: vezi dinții montați provizoriu, poți verifica forma, culoarea și cum arată fața. E momentul să ceri schimbări.
- Predarea protezei și primele ajustări.
Dacă ți se scot dinți înainte, discută dinainte despre extracții și dacă ai nevoie de o proteză imediată până la vindecare.
Primele săptămâni cu proteza
La început, proteza se simte mare, iar gura produce mai multă salivă. Unii au o ușoară senzație de greață în primele zile, mai ales cu proteza de sus. De obicei trece repede.
Vorbitul se reface cel mai repede dacă citești cu voce tare, acasă. Sunetele „s” și „ș” sunt adesea cele mai încăpățânate. Pentru mâncat, începe cu alimente moi, tăiate mărunt, și mestecă pe ambele părți deodată, ca proteza să nu se basculeze. Mușcatul cu dinții din față dintr-un măr sau dintr-o felie de pâine vine abia mai târziu, iar unii purtători renunță la el definitiv.
Punctele dureroase pe gingie sunt frecvente în primele zile. Nu ajusta singur proteza cu pila sau cu cuțitul: poți strica definitiv marginea care o ține pe loc. Mergi la cabinet, unde medicul marchează zona și o retușează în câteva minute. Adezivii pentru proteze pot ajuta la stabilitate, dar dacă ai nevoie de tot mai mult adeziv, e un semn că proteza nu se mai potrivește.
Curățarea protezei
Scoate proteza și clătește-o după mese, ca să nu rămână resturi sub ea. Dimineața și seara, curăță-o cu o periuță pentru proteze și săpun lichid neutru sau o soluție de curățare specială. Nu folosi pastă de dinți obișnuită, pentru că zgârie acrilatul și, în zgârieturi, se adună placa și petele. Ține proteza deasupra unui lighean cu apă sau a unui prosop, ca să nu se rupă dacă îți scapă.
Peste noapte, scoate proteza și pune-o în apă sau într-o soluție de curățare, ca să nu se usuce și să se deformeze. Gingiile au nevoie de pauză: purtarea continuă a protezei favorizează iritațiile și candidoza orală, mai ales la persoanele în vârstă.
Nu uita de gură. Periază blând gingiile, limba și dinții naturali rămași, cu o periuță moale și pastă cu fluor. La proteza parțială, dinții de care se prind croșetele sunt mai expuși la carie și trebuie curățați cu atenție.
Controale, rebazări și costuri
Osul pe care stă proteza se retrage lent, an de an. De aceea, o proteză care stătea perfect ajunge să se miște, să producă răni sau să necesite tot mai mult adeziv. Rebazarea, adică adăugarea unui strat nou pe interior, rezolvă de multe ori problema. Cleveland Clinic menționează o durată medie de viață a protezei de 7-10 ani, cu rebazări la unul-doi ani sau ori de câte ori se schimbă potrivirea.
Mergi la dentist dacă proteza clămpăne când vorbești sau mănânci, alunecă, te doare, s-a crăpat sau dacă observi gingii roșii, sângerânde sau răni care nu se vindecă în două săptămâni. O rană care persistă, chiar nedureroasă, trebuie văzută de medic. Pentru situațiile în care proteza s-a rupt sau nu mai stă, există pași simpli până ajungi la cabinet.
Costul depinde în principal de tip (acrilică, scheletată, flexibilă), de calitatea dinților artificiali, de numărul de etape și de tratamentele pregătitoare. Unele proteze pot fi decontate parțial prin CAS, în anumite condiții; verifică varianta în vigoare la medicul tău sau în articolul despre ce decontează CAS la dentist.
Întrebări frecvente
Pot dormi cu proteza?
În general nu e recomandat. Scoaterea protezei peste noapte lasă gingiile să se odihnească și reduce riscul de infecții. Dacă medicul îți recomandă altceva într-o situație anume, de exemplu imediat după extracții, urmează indicația lui.
Proteza mea de jos nu stă deloc. Ce pot face?
Mai întâi o verificare la cabinet: uneori o ajustare sau o rebazare ajută mult. Dacă osul s-a retras prea mult, o variantă eficientă este proteza sprijinită pe două sau mai multe implanturi, care se prinde în ele cu capse și se scoate în continuare pentru curățare.
Există variante fixe în loc de proteza mobilă?
Da. Pe o arcadă fără dinți se poate face o lucrare fixă pe patru până la șase implanturi, de tipul All-on-4 sau All-on-6. Necesită intervenție chirurgicală, os suficient și costă considerabil mai mult.
Cât durează până mă obișnuiesc?
Cei mai mulți se adaptează în câteva săptămâni. Pentru proteza de jos sau pentru prima proteză din viață, poate dura mai mult. Dacă după o lună încă te doare sau nu poți mânca, cere o reevaluare.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
