Parodontita (parodontoza): cauze, simptome, stadii și tratament

Parodontita este o boală inflamatorie cronică a țesuturilor care susțin dinții – gingia, ligamentul parodontal și osul alveolar – declanșată de bacteriile din placa dentară. Spre deosebire de gingivită, parodontita duce la pierderea osului din jurul dinților, iar fără tratament dinții se pot mobiliza și, în timp, pot fi pierduți. Vestea bună este că, printr-un tratament parodontal corect și o îngrijire atentă acasă, boala poate fi oprită și ținută sub control ani la rând.

Parodontită sau parodontoză: ce înseamnă termenii

În limbajul de zi cu zi, cei mai mulți oameni spun „parodontoză”. Medicii folosesc de obicei termenii de boală parodontală și parodontită. Practic, când cineva spune că „are parodontoză”, de cele mai multe ori este vorba despre o parodontită cronică, adesea într-un stadiu mai avansat.

• Gingivita – inflamația afectează doar gingia, fără pierdere de os. Este forma cea mai ușoară și este reversibilă.
• Parodontita – inflamația s-a extins la ligament și la os, iar în jurul dinților se formează pungi. Leziunile deja produse nu dispar de la sine, dar boala poate fi controlată.
• Parodontoza – denumirea populară pentru boala parodontală, folosită mai ales pentru formele avansate.

Dacă observi doar gingii roșii care sângerează la periaj, fără alte semne, cel mai probabil este vorba despre gingivită, prima etapă a bolii parodontale, care se poate vindeca complet. Mai multe materiale pe această temă găsești în secțiunea Gingivită și parodontoză.

Cum apare parodontita și care sunt factorii de risc

Parodontita nu apare peste noapte. De obicei, se dezvoltă lent, pe parcursul mai multor ani, după un tipar asemănător:

• Placa bacteriană se depune pe dinți. Este un strat lipicios de bacterii care se reface în fiecare zi și se îndepărtează prin periaj și curățare interdentară.
• Placa se întărește și devine tartru. Placa lăsată pe dinți se mineralizează, inclusiv sub marginea gingiei. Tartrul nu mai poate fi îndepărtat acasă, ci doar prin curățare profesională.
• Apare gingivita. Bacteriile irită gingia, care devine roșie, umflată și sângerează ușor.
• Inflamația coboară spre os. Dacă inflamația persistă, gingia se desprinde de dinte, se formează pungi parodontale în care bacteriile se înmulțesc, iar osul care susține dintele începe să se piardă.

Distrugerea nu este produsă doar de bacterii, ci și de reacția inflamatorie a organismului. De aceea, la persoane cu igienă asemănătoare, boala poate evolua foarte diferit, în funcție de factorii de risc ai fiecăruia.

Factorii care cresc riscul

Placa bacteriană este cauza de bază, dar anumiți factori cresc riscul ca gingivita să evolueze spre parodontită sau ca boala să progreseze mai repede:

• Igiena orală insuficientă, mai ales lipsa curățării spațiilor dintre dinți.
• Fumatul – este considerat unul dintre cei mai importanți factori de risc care pot fi modificați. În plus, fumatul poate masca sângerarea gingiilor, așa că boala trece mai ușor neobservată.
• Diabetul, în special cel slab controlat. Relația funcționează în ambele sensuri: diabetul favorizează parodontita, iar inflamația parodontală poate îngreuna controlul glicemiei. Detalii găsești în ghidul despre diabet și sănătatea orală.
• Predispoziția genetică – dacă părinții sau frații au pierdut dinți din cauza parodontozei, e bine să fii mai atent.
• Stresul cronic și oboseala, care pot slăbi apărarea organismului și pot duce la neglijarea igienei.
• Unele medicamente care pot produce mărirea în volum a gingiei sau gură uscată.
• Modificările hormonale (sarcină, menopauză) și bolile care scad imunitatea.
• Lucrările dentare cu margini neadaptate și dinții înghesuiți, în jurul cărora placa se curăță mai greu.

Există și forme de parodontită care evoluează mai rapid, uneori chiar la persoane tinere. Ele au nevoie de evaluare și urmărire atentă la medicul specialist.

Simptomele parodontitei

Parodontita este adesea nedureroasă mult timp, motiv pentru care mulți oameni o descoperă abia când dinții încep să se miște. Semnele la care merită să fii atent:

• gingii roșii, umflate sau care sângerează ușor la periaj ori la folosirea aței dentare;
• respirație urât mirositoare sau gust neplăcut în gură, care nu dispar după periaj;
• retragerea gingiilor, care face ca dinții să pară mai lungi;
• sensibilitate la rece în zona coletului, unde rădăcina a rămas descoperită;
• puroi între dinte și gingie;
• dinți care se mișcă, se depărtează sau își schimbă poziția, cu spații noi între ei;
• disconfort la mestecat sau senzația că dinții „nu se mai închid” ca înainte.

Gingiile sănătoase sunt de obicei roz, ferme și nu sângerează la un periaj normal.

Stadiile bolii parodontale și cum se pune diagnosticul

Medicii clasifică parodontita în patru stadii, în funcție de cât os și atașament s-a pierdut, de adâncimea pungilor și de cât de complex este tratamentul. Pe lângă stadiu, se evaluează și cât de repede evoluează boala la fiecare pacient.

• Stadiul I (inițial) – pierdere mică de atașament, pungi puțin adânci; de obicei răspunde bine la tratamentul nechirurgical.
• Stadiul II (moderat) – pierderea de os este mai evidentă, dar dinții sunt încă stabili.
• Stadiul III (sever) – pungi adânci, pierdere osoasă importantă, uneori dinți mobili sau chiar pierduți; poate fi nevoie de chirurgie parodontală.
• Stadiul IV (foarte sever) – mulți dinți afectați sau pierduți, probleme de mestecat; tratamentul implică adesea și refacerea dinților lipsă.

Pentru diagnostic, medicul stomatolog sau parodontologul poate face:

• sondarea parodontală – măsurarea cu o sondă fină a adâncimii spațiului dintre gingie și dinte (află mai multe despre pungile parodontale și cum se măsoară);
• radiografii, pentru a vedea cât os s-a pierdut;
• evaluarea mobilității dinților și a mușcăturii;
• discuția despre fumat, diabet, medicamente și istoricul familial.

Tratamentul parodontitei

Scopul tratamentului este să îndepărteze bacteriile și tartrul din pungi, să oprească pierderea de os și să creeze condiții în care să poți menține zona curată. Tratamentul se desfășoară de obicei în mai multe etape.

Tratamentul inițial, nechirurgical

Prima etapă include instruirea pentru igienă corectă acasă și curățarea profesională profundă: detartraj deasupra și sub gingie, urmat de netezirea suprafețelor rădăcinilor. Se face de obicei cu anestezie locală, pe zone, în una sau mai multe ședințe. Poți citi ce presupune fiecare procedură în articolul despre detartraj și chiuretaj subgingival.

În anumite situații, medicul poate recomanda și antibiotice, aplicate local în pungi sau administrate pe cale generală. Decizia și schema de tratament îi aparțin medicului; nu lua din proprie inițiativă antibiotice rămase de la alte tratamente.

Reevaluarea

După câteva săptămâni, medicul măsoară din nou pungile și verifică sângerarea. Dacă gingia s-a vindecat și pungile s-au redus, se trece direct la etapa de întreținere. Dacă rămân zone adânci, se discută următorii pași.

Tratamentul chirurgical

În formele avansate, pot fi necesare intervenții de chirurgie parodontală: ridicarea unui lambou gingival pentru acces direct la rădăcini, proceduri de regenerare a osului pierdut sau grefe de gingie pentru acoperirea rădăcinilor expuse. Nu orice defect osos se poate regenera, iar medicul îți va explica ce se poate obține realist în cazul tău.

Mentenanța parodontală

Este probabil cea mai importantă etapă. Parodontita nu „se termină” după tratament; ea trebuie ținută sub control. Controalele și curățările profesionale se fac de obicei la câteva luni (adesea la 3–6 luni), la un interval stabilit de medic în funcție de riscul tău. Fără ele, boala poate reveni.

Ce poți face acasă dacă ai parodontită

Rezultatul tratamentului depinde în mare măsură de ce faci între vizitele la cabinet:

• Periază-ți dinții de două ori pe zi, cu o periuță moale sau cu o periuță electrică, insistând delicat la marginea gingiei.
• Curăță zilnic spațiile dintre dinți. La pacienții cu parodontită, spațiile sunt adesea mai largi, iar periuțele interdentare sunt de multe ori mai eficiente decât ața.
• Irigatorul bucal poate fi un ajutor util, dar nu înlocuiește periajul și curățarea interdentară.
• Folosește o apă de gură cu clorhexidină doar dacă ți-a recomandat-o medicul și doar pe perioada indicată, pentru că folosirea îndelungată poate colora dinții și modifica gustul.
• Renunță la fumat – este unul dintre cei mai importanți pași pentru reușita tratamentului.
• Dacă ai diabet, urmărește împreună cu medicul tău controlul glicemiei.
• Respectă programările de mentenanță, chiar dacă nu te doare nimic.

Parodontita și sănătatea generală

Cercetările au găsit asocieri între boala parodontală și mai multe afecțiuni generale, precum diabetul, bolile cardiovasculare, unele complicații ale sarcinii sau infecțiile respiratorii la persoanele vârstnice. O asociere nu înseamnă neapărat că una o provoacă direct pe cealaltă, iar mecanismele sunt încă studiate. Ce se poate spune cu prudență este că inflamația cronică a gingiilor nu este o problemă doar „a gurii” și că tratarea ei face parte din grija pentru sănătatea generală. Spune-i medicului stomatolog ce boli ai și ce medicamente iei.

Când să mergi la dentist

Programează un consult dacă:

• gingiile îți sângerează frecvent, chiar dacă te speli corect pe dinți de una-două săptămâni;
• observi că gingiile s-au retras sau dinții par mai lungi;
• un dinte se mișcă sau apar spații noi între dinți;
• ai respirație urât mirositoare care nu trece;
• ai rude apropiate cu parodontoză sau ai diabet și nu ai mai fost la control de mult.

Mergi cât mai repede la dentist dacă apare o umflătură dureroasă a gingiei sau puroi, care pot indica un abces parodontal. Dacă umflătura se extinde spre față sau gât, ai febră ori dificultăți la înghițit sau la respirat, este o urgență: mergi imediat la o unitate de primiri urgențe sau sună la 112.

Întrebări frecvente