Dentiția mixtă este perioada, cam de la 6 la 12 ani, în care copilul are în gură atât dinți de lapte, cât și dinți permanenți. Ordinea și vârsta la care cad dinții variază mult de la un copil la altul, așa că o întârziere de câteva luni nu e de obicei o problemă. Merită un control când un dinte de lapte nu se mișcă deși perechea lui de pe cealaltă parte a căzut demult, când dintele permanent iese pe lângă el sau când copilul trece de 8 ani fără să fi pierdut vreun dinte.
Ce înseamnă dentiția mixtă
Perioada începe de obicei în jurul vârstei de 6 ani, cu doi pași care se petrec aproape simultan: cad incisivii de lapte de jos și apare primul molar permanent, „măseaua de 6 ani”. Mulți părinți nu observă molarul, pentru că iese în spatele ultimei măsele de lapte, fără să înlocuiască nimic. Perioada se încheie spre 12–13 ani, când cade ultima măsea de lapte.
Dinții de lapte țin locul celor permanenți. Dacă unul se pierde prea devreme, din cauza unei carii sau a unui accident, vecinii se pot înclina spre spațiul liber, iar dintele permanent nu mai are loc. Dacă, invers, un dinte de lapte rămâne prea mult, poate devia dintele permanent din drum. De aceea controalele din această perioadă sunt utile chiar și când copilul nu are carii.
Când cad, de obicei, dinții de lapte
Calendarul de mai jos este orientativ. Autoritățile de sănătate precizează că e normal ca primul dinte să cadă chiar și cu până la doi ani mai devreme sau mai târziu față de 6 ani, iar fetele tind să schimbe dinții puțin mai devreme decât băieții.
- incisivii centrali: în jurul vârstei de 6–7 ani, întâi cei de jos;
- incisivii laterali: 7–8 ani;
- primii molari de lapte: 9–11 ani;
- caninii: 9–12 ani;
- molarii secunzi de lapte: 10–12 ani.
Mai important decât vârsta exactă este ritmul. Dinții cad de obicei în perechi, stânga și dreapta la distanță relativ mică unul de celălalt, iar dinții de jos îi preced pe cei de sus. Dacă un incisiv a căzut acum un an și perechea lui nici nu se clatină, sau dacă un singur dinte „a rămas în urmă” față de restul, e un motiv bun pentru un consult.
„Dinții de rechin”: dintele permanent crește în spate
E situația care sperie cel mai des părinții: la incisivii de jos apare un al doilea rând de dinți, în spatele celor de lapte. Se întâmplă pentru că dintele permanent nu a ieșit exact sub rădăcina celui de lapte, ca să o topească treptat, ci puțin spre limbă.
În multe cazuri se rezolvă singur. Dintele de lapte începe să se clatine, cade, iar limba împinge ușor dintele permanent spre locul lui în lunile următoare. Poți lăsa copilul să clatine dintele cu limba sau cu degetul curat, dar nu-l trage tu cu forța.
Programează un control dacă dintele de lapte nu se mișcă aproape deloc după câteva săptămâni de la apariția celui permanent, dacă copilul are dureri sau gingia din jur e roșie și umflată, sau dacă situația apare la dinții de sus ori la măsele. Dentistul poate recomanda scoaterea dintelui de lapte; la un dinte cu rădăcina deja topită, intervenția e scurtă și se face cu anestezie locală.
De ce un dinte de lapte nu cade
Diagnosticul corect se pune aproape întotdeauna cu o radiografie, pentru că problema e în os, nu se vede din afară. Cele mai frecvente cauze sunt:
- Lipsa dintelui permanent (agenezie). Uneori mugurele dintelui permanent nu se formează deloc. Fără un dinte care să-i topească rădăcina, dintele de lapte poate rămâne ani de zile, chiar și la adult. Se întâmplă mai des la incisivii laterali de sus și la premolarii de jos și are adesea o componentă familială.
- Anchiloza. Rădăcina dintelui de lapte se „sudează” de os. Dintele nu se mișcă deloc și, pe măsură ce vecinii cresc, pare tot mai scufundat, sub nivelul celorlalți dinți.
- Dintele permanent e poziționat greșit. Poate sta înclinat sau orizontal în os, așa că nu apasă pe rădăcina celui de lapte. Poate ieși în alt loc decât trebuie sau poate rămâne inclus. Caninii de sus sunt cei care rămân cel mai des incluși.
- Un obstacol în cale. Un dinte în plus (supranumerar), un chist sau lipsa severă de spațiu pot bloca erupția.
Un accident vechi la un dinte de lapte poate duce și el la anchiloză sau poate afecta dintele permanent de dedesubt. Dacă copilul s-a lovit la dinți, e util să știi ce faci după un accident dentar la copil și să pomenești lovitura la control.
Ce se întâmplă dacă lași un dinte de lapte să rămână
Nu orice dinte de lapte rămas trebuie scos. Dacă dintele permanent lipsește, dentistul poate recomanda chiar să fie păstrat cât mai mult, pentru că ține locul și osul. Problemele apar când dintele de lapte blochează un dinte permanent care există.
Atunci dintele permanent poate ieși strâmb, rotit sau în afara arcadei, iar mușcătura se poate strâmba. Un canin superior blocat poate rămâne inclus în os și are nevoie, mai târziu, de o intervenție chirurgicală mică și de aparat ca să fie adus pe arcadă. Dinții înghesuiți sunt mai greu de curățat, iar placa rămasă între ei duce la gingivită și carii. Evaluarea ortodontică în jurul vârstei de 7–9 ani ajută să vezi din timp dacă va fi nevoie de un aparat dentar la copii.
Ce face dentistul la consult
Medicul se uită la dinte și îl verifică de mobilitate, compară cu dintele pereche și palpează gingia, pentru că uneori dintele permanent se simte ca o umflătură tare deasupra sau în spatele dintelui de lapte. Te va întreba când au căzut ceilalți dinți, dacă au existat accidente și dacă în familie mai lipsesc dinți.
Apoi recomandă de obicei o radiografie: una mică, pe o zonă, sau o panoramică, care arată toți dinții, inclusiv pe cei care nu au ieșit încă. Pe ea se vede dacă dintele permanent există, în ce direcție crește, cât din rădăcina dintelui de lapte s-a topit și dacă există vreun obstacol.
Mai departe, totul depinde de ce arată radiografia. Uneori ajunge urmărirea la câteva luni. Alteori medicul scoate dintele de lapte, ca să-i facă loc celui permanent; e o extracție mult mai simplă decât la adult. Când dintele permanent stă strâmb în os sau lipsește, urmează de obicei o trimitere la ortodont și un plan pe termen lung, discutat din timp.
Ce poți face acasă
Lasă dinții să cadă singuri. Un dinte care se clatină mult poate fi mișcat ușor de copil; unul care abia se mișcă nu trebuie tras cu ața sau cu forța, pentru că se poate rupe rădăcina și doare. Dacă după căderea dintelui gingia sângerează, o compresă curată apăsată câteva minute este suficientă.
În această perioadă, igiena e mai grea: gingia e sensibilă în jurul dinților care se mișcă, iar dinții noi sunt la înălțimi diferite. Copilul are încă nevoie de ajutorul tău la periaj, mai ales la măseaua de 6 ani, care are șanțuri adânci și iese pe nesimțite. Dentistul poate recomanda sigilarea dinților imediat după erupția molarilor permanenți.
Întrebări frecvente
Copilul meu are 7 ani și nu i-a căzut niciun dinte. E grav?
De obicei, nu. Primul dinte poate cădea normal cu până la doi ani după vârsta de 6 ani. Dacă însă au apărut deja dinți permanenți fără să cadă cei de lapte sau dacă ai și alte îngrijorări, un control cu o radiografie clarifică situația.
E normal să-i crească dinții în două rânduri?
La incisivii de jos este destul de frecvent și se rezolvă adesea singur, când dintele de lapte cade. Dacă dintele de lapte nu se clatină după câteva săptămâni sau copilul are dureri, dentistul îl poate scoate.
Dintele de lapte fără urmaș trebuie scos?
Nu neapărat. Dacă dintele permanent lipsește și dintele de lapte e sănătos și stabil, poate rămâne mulți ani. Dentistul și ortodontul decid împreună cu tine, în funcție de mușcătură și de starea rădăcinii.
Pot să-i scot eu dintele care se clatină?
Doar dacă se mișcă foarte mult și iese aproape singur. Un dinte care abia se clatină are încă rădăcina lungă; tras cu forța, doare, sângerează și se poate rupe. Lasă-l sau cere părerea dentistului.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
