Mai multe studii arată că persoanele cu boală gingivală avansată (parodontită) au mai des boala Alzheimer, iar o bacterie specifică gingiilor bolnave a fost găsită în creierul unor pacienți decedați. Asta nu înseamnă că bacteriile din gură provoacă Alzheimer. Legătura este deocamdată o asociere, iar cercetătorii încă încearcă să afle dacă una o influențează pe cealaltă sau dacă ambele au cauze comune.
Ce e sigur: gingiile sănătoase merită îngrijite oricum, iar la vârstnici și la persoanele cu demență igiena orală devine mai grea și mai importantă.
Ce se știe despre cauzele bolii Alzheimer
Conform NHS, boala Alzheimer este legată de acumularea anormală a două proteine în creier: amiloidul, care formează plăci în jurul neuronilor, și proteina tau, care formează ghemuri în interiorul lor. Ce declanșează acest proces nu se știe încă.
Se cunosc în schimb factorii care cresc riscul. Vârsta este cel mai important, urmată de istoricul familial și de unele variante genetice. Contează și factorii care țin de inimă și vase: fumatul, obezitatea, diabetul, tensiunea mare, colesterolul crescut. Pierderea auzului netratată, depresia, izolarea socială și lipsa de mișcare apar și ele pe listă. Boala gingiilor nu este încă inclusă printre factorii de risc stabiliți, dar face obiectul multor cercetări.
Ce este parodontita și ce rol are Porphyromonas gingivalis
Parodontita este o inflamație cronică a țesuturilor care țin dintele în os. Începe cu placa bacteriană lăsată pe dinți și cu gingivita, apoi, în timp, gingia se desprinde de dinte, se formează pungi parodontale, osul se retrage, iar dinții încep să se miște. NIDCR notează că fumatul este cel mai important factor de risc, alături de diabet, vârstă și predispoziția genetică.
În pungile adânci, unde oxigenul lipsește, trăiesc bacterii anaerobe. Una dintre ele, Porphyromonas gingivalis, este deosebit de studiată. Produce enzime numite gingipaine, care descompun proteinele și contribuie la distrugerea țesuturilor din jurul dintelui. Bacteria e frecventă în parodontita avansată, dar poate fi găsită și la persoane cu gingii relativ sănătoase.
Ce au găsit cercetătorii
Studiile populaționale arată că persoanele cu parodontită sau cu mulți dinți pierduți au, în medie, mai des declin cognitiv și demență. Federația Europeană de Parodontologie recunoaște această asociere, dar subliniază că e nevoie de mai multe cercetări ca să se stabilească dacă legătura este cauzală.
Asocierea poate avea mai multe explicații. Parodontita și Alzheimer au factori de risc comuni: vârsta, fumatul, diabetul. Apoi, relația poate merge și invers: o persoană cu probleme de memorie se spală mai rar pe dinți și merge mai rar la dentist, deci gingiile i se îmbolnăvesc tocmai din cauza bolii. Studiile observaționale nu pot separa complet aceste efecte.
Cea mai mediatizată cercetare a identificat P. gingivalis și gingipainele în țesutul cerebral al unor pacienți cu Alzheimer, la autopsie. Pe animale de laborator, infecția cronică cu această bacterie a fost urmată de modificări asemănătoare celor din Alzheimer. De aici a pornit o ipoteză: bacteria ar putea ajunge în creier prin sânge, cu ocazia sângerărilor gingivale, iar amiloidul ar fi, cel puțin la început, o reacție de apărare a creierului împotriva microbilor. Ipoteza e interesantă, dar nu e demonstrată la oameni.
De ce nu putem spune că bacteriile din gură provoacă Alzheimer
Testul decisiv ar fi fost un tratament. Pe baza acestei ipoteze a fost dezvoltat un medicament care bloca gingipainele, testat într-un studiu clinic amplu pe persoane cu Alzheimer ușor sau moderat. Studiul nu și-a atins obiectivele principale privind memoria și funcționarea zilnică, iar dezvoltarea medicamentului a fost oprită și din cauza efectelor asupra ficatului. Unele analize pe subgrupuri au fost prezentate ca promițătoare, dar asemenea rezultate au nevoie de confirmare în studii noi.
Pe scurt, avem o asociere reală, un mecanism posibil și încă nicio dovadă că tratarea gingiilor previne sau încetinește Alzheimer. Dacă cineva îți promite că un produs pentru gură „protejează de Alzheimer”, e publicitate, nu știință.
Ce merită făcut, indiferent de rezultatul cercetărilor
Motivele pentru a trata boala gingiilor sunt solide și fără legătură cu Alzheimer: îți păstrezi dinții, mesteci bine, eviți infecțiile și durerea. Parodontita e legată și de controlul mai slab al glicemiei; articolul despre diabet și sănătatea orală explică legătura.
Rutina de bază:
- Periaj de două ori pe zi, cu pastă cu fluor, câte două minute.
- Curățarea zilnică între dinți, cu ață sau cu periuțe interdentare de mărimea potrivită.
- Controale regulate și detartraj; dacă ai pungi parodontale, poate fi nevoie de detartraj și chiuretaj subgingival.
- Renunțarea la fumat, care ajută în același timp gingiile, inima și creierul.
Semnele care ar trebui să te trimită la dentist sunt gingiile care sângerează la periaj, gingiile retrase, respirația urât mirositoare persistentă și dinții care se mișcă.
Când îngrijești o persoană cu demență
Pe măsură ce boala avansează, omul uită să se spele pe dinți sau nu mai știe cum. Poate refuza periajul pentru că nu înțelege ce faci. Câteva lucruri ajută în practică:
- păstrează aceeași oră și același loc pentru periaj în fiecare zi
- arată-i pașii pe rând sau periază-te în fața lui, ca să imite mișcarea
- dacă nu mai poate singur, stai în spatele sau lângă el, nu în față, și folosește o periuță moale, eventual electrică
- o periuță cu mâner mai gros e mai ușor de ținut
- verifică periodic gura: răni, dinți rupți, zone roșii
Dacă poartă proteză mobilă, scoate-o seara, curăț-o și verifică dacă nu rănește. O persoană cu demență adesea nu poate spune că o doare ceva; refuzul de a mânca, agitația sau atingerea repetată a feței pot fi singurele semne ale unei dureri dentare.
Programează controalele cât încă persoana poate colabora, iar la dentist spune de la început diagnosticul și lista de medicamente. Tratamentele planificate devreme sunt mai ușor de dus la capăt decât urgențele de mai târziu.
Întrebări frecvente
Dacă am parodontită, voi face Alzheimer?
Nu. Parodontita este asociată statistic cu un risc mai mare de declin cognitiv, dar majoritatea oamenilor cu boală gingivală nu fac Alzheimer, iar mulți pacienți cu Alzheimer au avut gingii sănătoase. Tratarea parodontitei merită făcută pentru dinți și pentru sănătatea generală.
Pot scăpa de P. gingivalis cu apă de gură sau cu antibiotice?
Nu e cazul să iei antibiotice pe cont propriu. Bacteriile din pungile parodontale sunt protejate într-un strat de placă și se îndepărtează mecanic, prin igienizare profesională și curățare sub gingie. Apa de gură poate fi un ajutor, dar nu tratează parodontita.
Pierderea dinților crește riscul de demență?
Studiile arată o asociere între pierderea multor dinți și demență, dar cauza nu e clară: dinții pierduți pot reflecta o boală gingivală veche, o alimentație mai săracă sau alți factori comuni. Înlocuirea dinților lipsă ajută oricum la mestecat și la alimentație.
Ce fac dacă o rudă cu demență refuză periajul?
Nu forța. Încearcă mai târziu, în alt moment al zilei, cu o periuță mai moale și cu explicații scurte, pas cu pas. Dacă refuzul persistă, cere ajutorul dentistului, care poate recomanda produse cu mai mult fluor și controale mai dese.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
