Studiile arată că oamenii cu gingii bolnave și mulți dinți pierduți au, în medie, mai multe boli cronice și trăiesc mai puțin. Asta nu înseamnă că gingiile scurtează singure viața: o parte din legătură vine din factori comuni, precum fumatul, diabetul sau alimentația. Există totuși mecanisme plauzibile prin care inflamația din gură poate cântări asupra restului corpului, iar pierderea dinților schimbă felul în care mănânci. Vestea bună e că ambele se pot preveni în mare măsură.
Ce știm sigur și ce e încă ipoteză
Studiile care leagă sănătatea gurii de cea generală sunt în mare parte observaționale. Urmăresc mii de oameni și constată că cei cu parodontită fac mai des infarct, au diabetul mai greu de controlat sau mor mai devreme. Un astfel de studiu arată o asociere, nu o cauză. Un fumător cu diabet, de exemplu, are risc crescut atât pentru parodontită, cât și pentru boli de inimă, fără ca una să o producă neapărat pe cealaltă.
Cercetătorii încearcă să separe aceste influențe, iar câteva lucruri par destul de solide. Legătura dintre parodontită și diabet merge în ambele sensuri. Pierderea dinților influențează alimentația și calitatea vieții la vârstnici. Iar parodontita rămâne asociată cu bolile cardiovasculare chiar și după ce se ține cont de fumat și de alți factori comuni. Altele, precum rolul bacteriilor orale în boala Alzheimer, sunt încă ipoteze de lucru.
Parodontita: inflamația care nu rămâne doar în gingie
Totul începe cu placa bacteriană care rămâne pe dinți la linia gingiei. Gingia se inflamează, devine roșie și sângerează la periaj: e gingivita, reversibilă cu o igienă bună. La unii oameni inflamația coboară spre osul care ține dinții și devine parodontită. Între dinte și gingie se formează pungi, osul se retrage, iar dinții ajung să se miște.
Parodontita doare rar. De aceea mulți oameni își dau seama de ea abia când un dinte începe să se clatine. Suprafața gingiei inflamate din pungi poate fi însă considerabilă, iar prin ea bacterii și substanțe inflamatorii trec în sânge, mai ales la mestecat sau la periaj. Organismul răspunde cu o inflamație de intensitate mică, dar de durată. Inflamația cronică joacă un rol cunoscut în bolile cardiovasculare și în diabet, de aici și interesul medicilor pentru gingii.
Inima, glicemia și alte legături studiate
Cea mai studiată este legătura cu bolile cardiovasculare. Oamenii cu parodontită au un risc mai mare de infarct și accident vascular cerebral, iar în plăcile de aterom din artere s-a găsit material genetic al unor bacterii din gură. Organizațiile de cardiologie și de parodontologie consideră asocierea reală, dar spun că nu s-a demonstrat încă faptul că tratamentul gingiilor previne infarcte. Detalii în articolul despre bolile cardiovasculare și sănătatea dentară.
Cu diabetul, relația e mai directă. Glicemia mare favorizează infecțiile și agravează parodontita, iar o parodontită activă face glicemia mai greu de controlat. Studiile arată că tratamentul parodontal poate îmbunătăți puțin controlul glicemic. Dacă ai diabet, citește ce trebuie să știi despre diabet și sănătatea orală.
La vârstnicii din cămine sau internați, bacteriile din gură pot ajunge în plămâni și pot contribui la pneumonia de aspirație. Aici igiena orală atentă, făcută de îngrijitori, face o diferență practică. În sarcină, parodontita a fost asociată cu nașterea prematură, dar tratarea ei în sarcină nu a schimbat clar acest risc în studii; rămâne însă importantă pentru sănătatea mamei.
Despre boala Alzheimer s-a scris mult. O bacterie tipică parodontitei a fost găsită în creierul unor pacienți, iar ipoteza că ar contribui la boală se studiază activ. Deocamdată nu există dovezi că tratarea gingiilor previne demența. Poți citi mai multe în articolul despre Alzheimer și bacteriile din gură.
Dinții pierduți și farfuria ta
Longevitatea nu înseamnă doar câți ani trăiești, ci și cum îi trăiești. Cu dinții lipsă, mestecatul devine greu. Oamenii renunță la ce e tare și fibros (legume crude, fructe cu coajă, nuci, carne) și ajung să mănânce mai mult pâine albă, paste și dulciuri, care se mestecă ușor. În timp, dieta devine mai săracă în fibre, vitamine și proteine. La vârstnici, asta contează pentru masa musculară, pentru căderi și pentru capacitatea de a se descurca singuri.
Pierderea dinților influențează și vorbirea, zâmbetul și dorința de a mânca în oraș sau cu prietenii. Nu întâmplător, studiile pe vârstnici găsesc o legătură între numărul de dinți funcționali și calitatea vieții.
Soluția nu e neapărat implantul. O lucrare bine făcută, fie că e punte, implant sau o proteză mobilă care stă bine, îți permite să mănânci din nou variat. Ce contează e să poți mesteca fără durere și să nu renunți la alimente sănătoase din cauza dinților.
Ce poate observa dentistul despre sănătatea ta generală
Dentistul te vede adesea mai des decât alți medici și poate observa semne care nu țin doar de gură. Gingii foarte palide pot sugera anemie. Infecții gingivale repetate, care se vindecă greu, pot fi un semn de diabet nediagnosticat. Eroziunea pe fața interioară a dinților de sus ridică suspiciunea de reflux. O rană sau o pată care nu se vindecă în două săptămâni trebuie examinată pentru a exclude un cancer oral. Dentistul nu pune aceste diagnostice, dar te poate trimite la medicul potrivit.
Asta e încă un motiv să-i spui medicului dentist ce boli ai și ce medicamente iei, chiar dacă ți se par fără legătură cu dinții.
Ce poți face concret
Nu ai nevoie de un program complicat. Spală-te pe dinți de două ori pe zi cu pastă cu fluor, câte două minute, și curăță zilnic spațiile dintre dinți, cu ață sau cu periuțe interdentare de mărimea potrivită. Mergi la control și la detartraj cu frecvența stabilită de medic în funcție de riscul tău; dacă ai avut parodontită, intervalul e de obicei mai scurt.
Renunțarea la fumat face mai mult pentru gingii decât orice produs de igienă: fumul accelerează boala și, în plus, ascunde sângerarea, așa că fumătorii observă problema mai târziu. Dacă ai diabet, un control bun al glicemiei protejează și gingiile. Iar dacă gingiile sângerează, un dinte se mișcă sau ai început să eviți anumite alimente, nu aștepta următorul control de rutină.
Întrebări frecvente
Tratarea gingiilor îmi prelungește viața?
Nu există studii care să arate direct acest lucru. Știm că parodontita e asociată cu boli care scurtează viața și că tratarea ei reduce inflamația din gură și ajută la păstrarea dinților. E un beneficiu real pentru sănătate, chiar dacă nu se poate traduce într-un număr de ani.
Dacă mi-au sângerat gingiile, înseamnă că am risc de infarct?
Nu. Sângerarea la periaj arată de obicei o gingivită, adică o inflamație superficială și reversibilă. Merită tratată, dar nu e un semn de boală de inimă. Riscul cardiovascular se evaluează la medicul de familie sau la cardiolog, pe baza tensiunii, colesterolului, fumatului și altor factori.
La ce vârstă contează cel mai mult?
La orice vârstă, dar parodontita devine mai frecventă după vârsta de mijloc, iar pierderea dinților se acumulează în timp. Obiceiurile formate devreme și controalele regulate contează cel mai mult pentru dinții pe care îi vei avea la bătrânețe.
O proteză bună poate compensa dinții pierduți?
În mare parte, da. O proteză sau o altă lucrare care stă stabil și nu doare îți permite să mănânci variat. Protezele trebuie însă verificate periodic, pentru că osul de sub ele se modifică și ajustarea se pierde în timp.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
