O asigurare dentară privată merită de obicei când știi că vei avea nevoie de tratamente în următorul an sau când o primești, măcar în parte, de la angajator. Pentru cineva cu dinți sănătoși, care face doar un control și o igienizare pe an, prima plătită poate ajunge să coste mai mult decât serviciile folosite. Totul depinde de ce scrie în contract: ce acoperă, în ce procent, până la ce plafon și după cât timp.
Ce e, de fapt, o asigurare dentară
În România vei găsi trei tipuri de produse care se amestecă ușor. Primul e asigurarea de sănătate privată care are și o componentă stomatologică, de obicei o sumă anuală pentru dentist. Al doilea e o asigurare dedicată doar stomatologiei. Al treilea e abonamentul la o clinică sau la o rețea de clinici, care nu e tehnic o asigurare: plătești lunar și primești un pachet fix de servicii plus reduceri la tratamente.
Toate funcționează pe același principiu: plătești o sumă regulată, iar o parte din costurile tale la dentist sunt acoperite, în condițiile din contract. Diferențele țin de condițiile din contract, și pe acelea le citești cu atenție.
Ce acoperă de obicei
Aproape toate produsele pun accent pe prevenție: consultul periodic, igienizarea profesională (detartraj, periaj, airflow), radiografiile de diagnostic și, la copii, sigilarea. Aceste servicii sunt adesea acoperite integral sau aproape integral, pentru că sunt ieftine pentru asigurator și reduc tratamentele scumpe de mai târziu. Ca reper, vezi cât costă un detartraj plătit din buzunar.
Tratamentele obișnuite, cum ar fi plombele, extracțiile simple și tratamentul gingiilor, sunt de regulă acoperite parțial: plătești tu o parte, numită coplată, iar asiguratorul restul. Procentul diferă mult de la o poliță la alta.
Tratamentele complexe, cum ar fi tratamentul de canal, coroanele, punțile și protezele, apar mai ales în pachetele superioare, cu acoperire mai mică și, de multe ori, după o perioadă de așteptare. Implanturile sunt rar acoperite și, când sunt, de obicei cu o sumă limitată.
Multe polițe includ și urgențele: consultul și manoperele care îți calmează durerea, cu tratamentul definitiv planificat ulterior. Asta ajută mai ales când te prinde o durere de dinte în weekend sau în concediu. Dar dacă ai febră, o umflătură care se extinde pe față sau pe gât ori îți e greu să înghiți sau să respiri, nu te gândi la poliță: mergi la urgențe sau sună la 112.
Aproape niciodată nu sunt acoperite albirea, fațetele și alte proceduri estetice. Aparatul dentar apare rar în pachetele standard, iar când apare, de obicei doar pentru copii și cu limite.
Ce să cauți în contract înainte să semnezi
Citește mai întâi excluderile, nu lista de beneficii. Acolo afli ce nu se plătește niciodată.
Apoi uită-te la plafoane. Există de regulă o sumă maximă pe an și, în interiorul ei, sublimite pe categorii: de exemplu, o sumă mai mică pentru protetică. Un plafon anual generos poate însemna, în practică, foarte puțin pentru tratamentul de care ai tu nevoie.
Verifică perioadele de așteptare. Multe polițe acoperă prevenția de la început, dar tratamentele, mai ales cele complexe, abia după câteva luni de la semnare. Dacă ai deja o măsea care te doare, e posibil ca tratamentul ei să fie exclus ca afecțiune preexistentă.
Mai verifică rețeaua de clinici, dacă medicul tău actual e în ea și cât de ușor găsești programări, precum și felul în care se decontează. În varianta directă, plătești la clinică doar partea ta. În varianta prin rambursare, plătești tot și trimiți apoi documentele, iar banii vin mai târziu.
Cum calculezi dacă merită
Fă un calcul simplu pe un an. Adună costul primei și al coplăților pe care le-ai avea. Compară suma cu ce ai plăti din buzunar pentru serviciile de care ai nevoie în mod realist: controalele, igienizările și tratamentele pe care medicul ți le-a recomandat deja.
Un exemplu ipotetic: dacă o plombă costă 300 de lei, iar polița acoperă 70% din ea, plătești la clinică 90 de lei. Dacă ai nevoie de trei plombe și două igienizări într-un an, economia poate depăși prima. Dacă ai nevoie doar de o igienizare, probabil nu.
Gândește-te și la cum arată, concret, anul care urmează. Dacă la ultimul control medicul ți-a spus că ai de refăcut câteva plombe vechi sau că o măsea va avea nevoie de coroană, ai deja o listă pe care o poți pune lângă condițiile poliței. Dacă ai copii, verifică separat ce se acoperă pentru ei: la copii, multe servicii din pachetul de bază CAS sunt deja decontate integral, deci o poliță familială merită mai ales pentru ce nu intră acolo. Și nu uita că prima se plătește și în lunile în care nu mergi deloc la dentist.
Contează și cât de des ai nevoie de dentist. NHS arată că intervalul dintre controale poate varia de la 3 luni la 2 ani, în funcție de sănătatea dinților și gingiilor și de riscul fiecăruia. Cine face carii des, are boală parodontală sau poartă lucrări vechi va folosi asigurarea mai mult. Vezi și ghidul despre cât de des să mergi la dentist.
Merită să întrebi și la angajator. Multe firme oferă abonamente sau asigurări de sănătate ca beneficiu, iar legislația fiscală a prevăzut facilități pentru acestea, în limita unui plafon anual. Regulile fiscale se schimbă, așa că verifică varianta în vigoare la departamentul de resurse umane.
Asigurarea privată față de CAS
Asigurarea privată nu înlocuiește asigurarea de sănătate de stat, ci o completează. Pachetul de bază al Casei de Asigurări include consultul, tratamentul cariilor, tratamentele de nerv, extracțiile, un detartraj pe an și proteza acrilică, dar numai la cabinetele cu contract și în limita fondurilor lunare, iar adulții primesc decontate doar o parte din tarife. Detaliile sunt în articolul despre ce decontează CAS la dentist.
Raportul Comisiei Europene despre sistemul de sănătate din România arată că finanțarea publică pentru îngrijirea dentară este de circa cinci ori mai mică decât media europeană, iar plățile din buzunar pentru dentist sunt o barieră importantă, mai ales pentru cei cu venituri mici. De aici și interesul pentru asigurări private sau abonamente.
Întrebări frecvente
Pot face o asigurare dentară dacă am deja o problemă la un dinte?
De obicei, da, dar tratamentul problemei existente poate fi exclus sau acoperit abia după perioada de așteptare. Declară corect starea dinților la încheierea poliței, altfel riști să ți se refuze decontarea.
Asigurarea acoperă implanturile?
Rar, și de obicei doar parțial, cu o sumă limitată pe an, în pachetele superioare. Dacă știi că ai nevoie de implant, cere o simulare scrisă înainte să semnezi.
Merită un abonament la clinică în loc de asigurare?
Poate merita dacă ești mulțumit de clinica respectivă și folosești serviciile incluse. Dezavantajul e că ești legat de o singură clinică sau rețea, iar reducerile la tratamente pot fi mai mici decât acoperirea unei asigurări.
Pot folosi asigurarea privată și CAS în același timp?
Da, pentru servicii diferite. Poți face, de exemplu, detartrajul anual decontat de CAS la un cabinet cu contract și tratamentele mai complexe prin asigurarea privată, la o clinică din rețea. Întreabă la fiecare cum se decontează.
Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul la medicul stomatolog.
